Devoțional zilnic

Ultima rugăciune

În strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul, am chemat pe Dumnezeul meu; din locaşul Lui, El mi-a auzit glasul. – 2 Samuel 22:7

Cancerul prietenei mele a recidivat. În ultima lună am sunat-o pe Danis aproape în fiecare zi. Luni dimineaţa, am avut o discuţie foarte plăcută despre vremea când ea m-a vizitat în Albuquerque. Am mers într-o excursie spectaculoasă cu balonul. Danis mi-a mărturisit în acea seară că acceptase să meargă doar pentru că noi, toţi ceilalţi, eram atât de entuziasmaţi, dar nu regreta deloc alegerea făcută. Marţi seara am încercat să o sun pe Danis, dar nu a răspuns nimeni. Câteva ore mai târziu m-a sunat o prietenă de-a ei, Terresa. Ea mi-a povestit că Danis căzuse în acea după-amiază şi fusese dusă la azil. Nu puteau să îi mai facă nicio operaţie, deoarece cancerul se răspândise prea mult.

Am căzut neputincioasă, deoarece eu acum locuiam în Florida. Cel mai mare regret al meu era că nu mă rugasem cu Danis înainte de a încheia ultima noastră discuţie, aşa cum ne era obiceiul. Rugându-mă pentru ea şi gândindu-mă la situaţia mea lipsită de speranţă, dintr-odată mi-am amintit că Vania, o prietenă de-a mea, se mutase recent în Amarillo. Ea nu o cunoştea pe Danis, dar totuşi am sunat-o pe Vania şi am întrebat-o dacă ar putea să o viziteze pe Danis. M-a întrebat ce să îi transmită. I-am spus să îi transmită lui Danis că am trimis-o în locul meu ca să se roage cu ea să nu mai aibă dureri. Aceea a fost cererea pentru rugăciune a lui Danis. Deşi afară era o furtună de zăpadă, în miercurea aceea Vania s-a aventurat pe vremea rea ca să o întâlnească pe prietena mea.

Mai târziu, Vania m-a sunat să îmi spună că Danis a înţeles că o vizitase la cererea mea ca să se roage pentru ea. Vania s-a rugat şi a spus că Danis nu avea dureri şi nici măcar nu părea a fi bolnavă! Ziua următoare m-a sunat Terresa în timp ce mergeam spre casă. Ea mi-a spus că Danis murise în pace — şi fără dureri – joi dimineaţa.

Călătoria ei pe acest pământ se încheiase şi eu am fost foarte recunoscătoare că Vania a simţit îndemnul din partea lui Dumnezeu să facă acea vizită cât mai repede, în acea zi, soţul meu mi-a adus un pachet. Era un cadou pentru ziua mea de naştere, dar trimis mai devreme. Înăuntru era un coşuleţ cu mai multe cadouri, inclusiv o broşură: One Minute With God for Women (n.tr. Un minut cu Dumnezeu pentru femei). După ce m-am înfruptat din bunurile primite, m-am uitat la carte şi am început să citesc primul devoţional. Era intitulat „Găseşte-ţi vocea”.

Dumnezeu cunoaşte vocea fiecăreia dintre noi atunci când ne rugăm. În acest caz, El S-a folosit de vocea altcuiva pentru a înălţa ultima rugăciune cu Danis.


Rita Kay Stevens