Un adăpost în furtună

Devoțional zilnice

El face pe cei smeriţi să umble în tot ce este drept. El învaţă pe cei smeriţi calea Sa. – Psalmii 25:9

Pe 24 aprilie 2014, i-am trimis un mesaj pe telefon prietenei mele Elsa, spu-nându-i că am să-i aduc de mâncare. Cerul era limpede şi luminos când am coborât cu liftul.

Când am ajuns la parter, ploua. Am urcat din nou şi mi-am luat umbrela. Ajunsă din nou la parter, am văzut că era o furtună cu fulgere şi ploaie abundentă. I-am spus Elsei că nu mai treceam pe la ea. Am mers pe jos pe un drum ocolit până la un complex cu vânzători ambulanţi, un complex în aer liber în care mâncarea este gătită şi vândută direct de vânzătorii din chioşcuri.

Pe drum spre acest complex, ploaia s-a rărit. În cele din urmă am ajuns şi mi-am comandat mâncarea vegetariană. Când mă pregăteam să iau loc, a început din nou să plouă cu găleata şi să tune. Când m-am aşezat într-un loc ferit de furtună, mi-am amintit de un cântec „A Shelter in the Time of Storm” (Un adăpost în furtună). Cântecul mi-a reamintit faptul că Domnul este Stânca şi Adăpostul meu „în vreme de furtună”.

Mi-am primit mâncarea şi am mâncat-o în tihnă. I-am trimis un alt mesaj Elsei, spunându-i că aveam să trec pe la ea. După ce am mâncat, am mers acasă să iau mâncarea pentru Elsa. La început am vrut să o iau pe un drum mai scurt, dar ploua încă. Mi-am amintit de intensitatea ploii şi a tunetelor, aşa că am luat-o pe drumul mai lung.

Pe drum spre Elsa, am văzut o doamnă care îşi ducea copilul de un an şi jumătate în braţe. Avea şi un cărucior. Câteva femei cu umbrele au trecut pe lângă ea. Tânăra mamă părea că aşteaptă pe cineva. M-a întrebat: „Am putea să ne adăpostim sub umbrela dumneavoastră câteva străzi cât mai avem de mers?” Sigur că puteau. Am discutat puţin cât am mers împreună.

Când a ajuns la destinaţie, mi-a mulţumit. I-am răspuns: „Cu plăcere!” Apoi am adăugat: „Eşti norocoasă că am hotărât să o iau pe alt drum astăzi.”

„Slavă Domnului”, mi-a spus ea când ne despărţeam. După ct am ajuns acasă la Elsa şi i-am dat mâncarea, ploaia s-a oprit. Îmi îndeplinisem misiunea şi mă gândeam acum cât de important este să ai încredere în Dumnezeu şi să-L asculţi. Romani 8:28 spune că „toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu”.

În ziua aceea, nu doar că mă adăpostise, dar îmi şi călăuzise paşii pentru a putea oferi adăpost unei tinere mame în necaz. Cu adevărat, „El face pe cei smeriţi să umble în tot ce este drept” (Psalmii 25:9).

Yan Siew Ghiang

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit