Un Dumnezeu de iubit

Devoțional zilnic 1 martie 2020

Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea pe care o dă credinţa, pentru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiţi tari în nădejde! Romani 15:13

Sora mea mi-a povestit recent că, atunci când eram copii, ea era înspăimântată de fiecare dată când tatăl nostru pleca de acasă, deoarece credea că, dacă nu e un copil bun, Dumnezeu o va pedepsi prin ceva teribil ce i s-ar putea întâmpla tatălui nostru. Tata era plecat în călătorii o parte semnificativă de timp, aşa că această povară era extrem de greu de purtat de o fetiţă atât de mică.

Am crescut în Africa, în Zimbabwe, iar pe atunci ţara era în război. În fiecare seară, ştirile abundau de reportaje cu atrocităţi teribile, poveşti cu oameni care erau prinşi într-o ambuscadă sau atacaţi în timp ce îşi desfăşurau activităţile zilnice. Când tata era plecat de acasă, noi dormeam cu mama, care se înarma cu rugăciune şi, dintr-un oarecare motiv, cu un picior detaşabil de la măsuţa de toaletă.

Credeam în Dumnezeu. Ne rugam pentru siguranţa celor dragi ai noştri, apoi adăugam un: „Facă-se voia Ta.” Ştiam foarte bine că nu cunoşteam voia lui Dumnezeu, dar speram din toată inima că aceasta includea şi întoarcerea tatălui nostru în siguranţă acasă – ceea ce s-a întâmplat de fiecare dată.

Când mi-a povestit despre frica ei din copilărie, sora mea m-a făcut să meditez la modul cum îi învăţăm pe copiii noştri despre Dumnezeu. Ei pot ajunge extrem de uşor să creadă că, dacă greşesc, Dumnezeu îi va pedepsi sau nu îi va mai iubi. În dorinţa noastră de a-i învăţa despre ascultare, trebuie să fim atenţi ca ei să nu aibă impresia că există prea multe reguli, iar aşteptările sunt prea mari, aşa încât să nu fie în stare să se ridice la nivelul lor. În felul acesta, ei învaţă să anticipeze eşecul.

Cum reacţionăm când copiii noştri greşesc? Ce îi învăţăm în acele momente despre dragostea lui Dumnezeu? Cum îi învăţăm pe copii din Biblie? Este foarte important să ne reamintim că povestirile biblice ne ajută să le arătăm cât de mult îi iubeşte Dumnezeu, cât de departe ar merge pentru a-i salva şi că nu îi va abandona niciodată.

Doamne, ajută-mă să Te reprezint cu acurateţe copiilor mei, ca un Dumnezeu care îi iubeşte atât de mult, încât a murit pentru ei şi doreşte ca ei să aibă parte numai de bine! Ajută-mă să le arăt că Tu eşti dragoste!

Colleen Duncan

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro