Atunci oare Legea este împotriva făgăduințelor lui Dumnezeu? Nicidecum! (Galateni 3:21)
Urmărește ediția video aici.
Legea și Evanghelia nu pot fi separate. Mila și adevărul se întâlnesc în Hristos; dreptatea și pacea se sărută. Evanghelia nu ignoră obligațiile pe care le au oamenii față de Dumnezeu. Evanghelia este Legea dezvăluită, expusă, explicată, desfășurată, nimic mai mult sau mai puțin. Ea nu acordă mai multă larghețe păcatului decât Legea. Legea indică spre Domnul Hristos; Domnul Hristos indică spre Lege. Evanghelia ne cheamă la pocăință de păcat. Şi ce este păcatul? Păcatul este călcarea Legii. De aceea, Legea îi cheamă pe păcătoși de la păcătoșenie la ascultare de Legea lui Dumnezeu. Domnul Isus, prin viața și moartea Sa, ne-a chemat la o strictă ascultare de Lege. El, Cel drept, a murit pentru cei nedrepți, Cel nevinovat pentru cei vinovați, pentru ca Legea lui Dumnezeu să poată fi onorată mai departe și astfel omenirea să nu piară cu totul.
Lucrarea de mântuire este aceeași, atât în Vechiul, cât și în Noul Testament. (…)
Satana lucrează cu toată puterea lui amăgitoare pentru a-i prinde pe oameni în capcană. El vrea să-i facă să creadă că acest mare sacrificiu a fost făcut cu scopul de a aboli Legea lui Dumnezeu și Îl prezintă pe Domnul Hristos înaintea oamenilor ca și când El S-ar opune Legii care guvernează și cerul, și pământul. Însă Suveranul universului are o Lege după care conduce atât inteligențele cerești, cât și familia Sa omenească, iar moartea Fiului Său arată în mod definitiv caracterul de neschimbat al acestei Legi, iar acest lucru nu poate fi pus la îndoială. Dumnezeu nu are nicio intenție de a da la o parte acest standard înalt cu privire la neprihănire. Potrivit acestui standard, El poate defini ce este un caracter drept.
Fiecare ființă inteligentă trebuie să înțeleagă principiile Legii lui Dumnezeu. Domnul Hristos declară prin apostolul Iacov: „Căci cine păzește toată Legea și greșește într-o singură poruncă se face vinovat de toate.” Aceste cuvinte au fost rostite după moartea Domnului Hristos, când Legea era încă obligatorie pentru toți. (…)
Oamenii pot vorbi despre libertate, despre libertatea Evangheliei. Ei pot afirma că nu sunt în robie față de Lege. Însă influența speranței pe care o dă Evanghelia nu îi poate conduce pe păcătoși să privească mântuirea prin Hristos ca o chestiune de har ieftin, în timp ce ei trăiesc în continuare călcând Legea lui Dumnezeu. Când lumina adevărului le răsare în minte și ei înțeleg pe deplin cerințele lui Dumnezeu, când își dau seama de grozăvia păcatului lor, ei își vor reforma viața și vor deveni credincioși față de Dumnezeu prin tăria pe care o au de la Mântuitorul lor, și vor avea o viață nouă și mai curată. – Signs of the Times, 25 februarie 1897