Eu vă voi hrăni pe voi și pe copiii voștri. Şi i-a mângâiat și le-a îmbărbătat inimile. (Geneza 50:21)
Urmărește versiunea video aici.
Fiii lui Iacov s-au întors la tatăl lor cu vestea cea bună: „Iosif tot mai trăiește și chiar el cârmuiește toată țara Egiptului.” La început, bătrânul tată a fost copleșit; nu putea crede ce auzea, iar cuvintele lor i-au sfâșiat inima. Însă când a văzut carele și lungul șir de animale încărcate, iar Beniamin se afla din nou alături de el, a fost sigur de lucrul acesta și, cu bucurie deplină, a exclamat: „Destul; fiul meu Iosif tot mai trăiește: vreau să mă duc să-l văd înainte de moarte.” Apoi frații i-au mărturisit cu umilință tatălui felul urât în care s-au purtat cu Iosif și i-au implorat iertarea. Iacov nu i-a bănuit de o asemenea cruzime, însă a văzut peste toate acestea cum Dumnezeu a condus toate lucrurile spre bine și i-a iertat și i-a binecuvântat pe fiii lui care păcătuiseră. (…)
Într-o vedenie de noapte, lui Iacov i-au fost transmise din cer următoarele cuvinte: „Nu te teme să te pogori în Egipt, căci acolo te voi face să ajungi un neam mare. Eu Însumi Mă voi pogorî cu tine în Egipt și te voi scoate iarăși de acolo, iar Iosif îți va închide ochii.”
Întâlnirea lui Iosif cu tatăl său a fost foarte emoționantă. Iosif a coborât din carul său și a alergat să-și întâmpine tatăl, l-a îmbrățișat și au plâns multă vreme amândoi. „Şi Israel i-a spus lui Iosif: «Acum pot să mor, fiindcă ți-am văzut fața și tu tot mai trăiești.»”
Ultimii ani ai lui [Iacov] au fost mai liniștiți. Fiii lui s-au întors de la căile lor rele, Iosif îi fusese redat și, înconjurat de tot confortul pe care prim-ministrul Egiptului i-l putea asigura și în compania fiilor săi, s-a îndreptat încet și liniștit către mormânt.
Cu puțin timp înainte de moartea sa, fiii săi s-au adunat în jurul lui pentru a primi binecuvântarea sa și pentru a asculta ultimele cuvinte adresate lor ca sfat de către tatăl lor. În timp ce le vorbea pentru ultima dată, Duhul lui Dumnezeu a coborât asupra lui și el a prezentat în fața ochilor lor viața lor din trecut și, de asemenea, a rostit profeții care aveau în vedere viitorul îndepărtat.
Iacov a fost un tată plin de afecțiune. El nu a avut resentimente față de fiii săi, care i-au cauzat atâtea necazuri. I-a iertat. I-a iubit până în ultima clipă. Însă Dumnezeu, prin Spiritul Profeției, a înălțat mintea lui Iacov mai presus de sentimentele lui naturale. În ultimele ore ale vieții sale, îngeri se aflau pretutindeni în jurul lui și puterea lui Dumnezeu era asupra lui. – Signs of the Times, 5 februarie 1880