„În general, convertiţii iudei nu erau dispuşi să se mişte atât de re- pede, pe cât le deschidea calea providenţa lui Dumnezeu. Ca urmare a lucrării apostolilor printre neamuri, era clar că nou-convertiţii dintre aceştia din urmă aveau să îi întreacă cu mult la număr pe convertiţii dintre iudei. Iudeii se temeau că, dacă restricţiile şi ceremoniile legii lor nu aveau să fie obligatorii pentru neamuri, ca o condiţie pentru părtăşia în biserică, particularităţile naţionale ale iudeilor, care până aici îi ţinuseră deosebiţi de toţi ceilalţi oameni, vor ajunge în cele din urmă să dispară printre aceia care primeau solia Evangheliei.” – Ellen G. White, Faptele apostolilor, ed. 2014, pp. 138–139
„Nici chiar ucenicii nu erau cu toţii pregătiţi să primească din inimă hotărârea consiliului. Unii erau plini de râvnă pentru legea ceremonială şi îl priveau cu neplăcere pe Pavel, fiindcă socoteau că principiile sale cu privire la obligaţiile legii iudaice erau laxe.” – Ibidem, pp. 144–145
Post-ul Un gând de încheiere apare prima dată în Studiu Biblic.