Un gând de încheiere

Studiu majori

Cercetătorii Bibliei au remarcat de mult timp relaţia dintre apelul din Apocalipsa 14:7, „închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor”, şi porunca a patra din Exodul 20:11, unde Sabatul arată înapoi spre faptul că „în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea şi tot ce este în ele”. Formularea este similară, singura diferenţă fiind expresia „izvoarele apelor” din finalul textului din Apocalipsa.

Scriitorul John Baldwin notează: „Presupunând intenţionalitatea divină din spatele expresiei «izvoarele apelor», de ce îl inspiră Isus pe mesager să modifice enumerarea paralelă a lucrurilor menţionate în Exodul 20:11? De ce menţionează îngerul «izvoarele apelor» şi nu altă categorie de lucruri create, precum pomii, păsările, peştii sau munţii?

(…) Poate că Dumnezeu doreşte ca posibila aluzie la potop prin cuvintele «izvoarele apelor» să sublinieze adevărul că El este 
într-adevăr un Dumnezeu al judecăţii, în aceeaşi măsură în care este un Dumnezeu al credincioşiei şi al îndurării veşnice (ambele calităţi fiind evidenţiate în relatarea din Geneza despre potop). Dacă este aşa, atunci implicaţia personală şi spirituală a aluziei la potop reieşită din expresia «izvoarele apelor» ar putea fi aceea de a-l încuraja pe cititor să ia în serios venirea apropiată a unui nou proces de judecată divină individuală în timpul sfârşitului, anunţată aici de primul mesager din Apocalipsa 14.” (John Baldwin, ed.,Creation, Catastrophe, and Calvary; Why a Global Flood Is Vital to the Doctrine of Atonement, 2000, p. 27)

Post-ul Un gând de încheiere apare prima dată în Studiu Biblic.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit