„Noi suntem administratori şi Domnul nostru, la plecare, ne-a încredinţat misiunea de a ne îngriji de cei din casa Sa, cărora El a venit în lumea aceasta să le slujească, şi de interesele Sale. El S-a întors la cer lăsându-ne nouă această responsabilitate şi ne cere să veghem şi să aşteptăm arătarea Lui. Să fim credincioşi faţă de încrederea care ne-a fost acordată, ca nu cumva, venind pe neaşteptate, să ne găsească dormind.” – Ellen G. White, Mărturii, vol. 8, ed. 2017, p. 37
„Oamenilor trebuie să li se întipărească bine în minte gândul că jurămintele şi angajamentele pe care şi le iau pentru cauza lui Dumnezeu sunt sacre. În general, se consideră că angajamentele acestea n-ar fi la fel de obligatorii ca un act prin care un om îi promite ceva altui om. Însă este mai puţin sacru şi obligatoriu dacă este luat faţă de Dumnezeu? Oare, pentru că obligaţia pe care şi-a asumat-o nu este formulată în termeni de specialitate şi nu este impusă de lege, creştinul o poate nesocoti? Niciun document şi niciun contract juridic nu este mai obligatoriu decât un angajament luat faţă de cauza lui Dumnezeu.” – Ellen G. White, Comentariul biblic AZŞ, vol. 6, p. 1056
Post-ul Un gând de încheiere apare prima dată în Studiu Biblic.