Un gând de încheiere

Studiu majori

„Noi suntem administratori şi Domnul nostru, la plecare, ne-a încredinţat misiunea de a ne îngriji de cei din casa Sa, cărora El a venit în lumea aceasta să le slujească, şi de interesele Sale. El S-a întors la cer lăsându-ne nouă această responsabilitate şi ne cere să veghem şi să aşteptăm arătarea Lui. Să fim credincioşi faţă de încrederea care ne-a fost acordată, ca nu cumva, venind pe neaşteptate, să ne găsească dormind.” – Ellen G. White, Mărturii, vol. 8, ed. 2017, p. 37

„Oamenilor trebuie să li se întipărească bine în minte gândul că jurămintele şi angajamentele pe care şi le iau pentru cauza lui Dumnezeu sunt sacre. În general, se consideră că angajamentele acestea n-ar fi la fel de obligatorii ca un act prin care un om îi promite ceva altui om. Însă este mai puţin sacru şi obligatoriu dacă este luat faţă de Dumnezeu? Oare, pentru că obligaţia pe care şi-a asumat-o nu este formulată în termeni de specialitate şi nu este impusă de lege, creştinul o poate nesocoti? Niciun document şi niciun contract juridic nu este mai obligatoriu decât un angajament luat faţă de cauza lui Dumnezeu.” – Ellen G. White, Comentariul biblic AZŞ, vol. 6, p. 1056

Post-ul Un gând de încheiere apare prima dată în Studiu Biblic.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit