Un gând de încheiere

Studiu majori

„Hristos a venit în această lume pentru a ne descoperi dragostea lui Dumnezeu. Urmaşii Lui trebuie să continue lucrarea începută de El. Să ne străduim să ne ajutăm şi să ne încurajăm unii pe alţii. Căutarea binelui celorlalţi este mijlocul prin care poate fi găsită adevărata fericire. Omul nu lucrează împotriva intereselor personale atunci când Îl iubeşte pe Dumnezeu şi când îşi iubeşte semenii. Cu cât este mai puţin egoism în sufletul lui, cu atât este mai fericit, fiindcă împlineşte scopul lui Dumnezeu pentru El.” – Ellen G. White, Sfaturi privind administrarea creştină a vieţii, ed. 2007, pp. 20–21

„În bisericile pline de viaţă există dezvoltare şi creştere. Există, de asemenea, un schimb constant între primirea şi transmiterea mai departe a ceea ce Îi aparţine Domnului. Dumnezeu îi dă credinciosului adevărat lumină şi binecuvântare, pe care el, la rândul lui, le transmite altora în lucrarea pe care o face pentru Domnul. Când credinciosul dă mai departe din ce a primit, capacitatea lui de a primi creşte. Se face loc pentru a primi noi rezerve de har şi de adevăr. El primeşte o lumină mai clară şi o cunoaştere mai profundă. Viaţa şi dezvoltarea bisericii depind de capacitatea lui de a da şi a primi. După un timp, cel care primeşte, dar nu dă niciodată mai departe încetează să mai primească. Dacă adevărul nu ajunge de la el la alţii, credinciosul îşi pierde capacitatea de a primi. Trebuie să le oferim şi altora bunurile cerului, dacă vrem să primim noi binecuvântări.” – Ibidem, p. 29

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit