Planul iniţial al lui Dumnezeu pentru crearea omenirii este reflectat şi de instituţia familiei (Geneza 2:21-24), şi de cea a Sabatului. Sabatul a fost dat pentru toţi oamenii, cum a arătat Isus în Marcu 2:27,28. Caracterul lui universal reiese şi din faptul că Dumnezeu a pus deoparte ziua a şaptea înainte de chemarea lui Israel ca popor al legământului Său şi chiar înainte de căderea în păcat. Ce forţă unificatoare ar fi Sabatul dacă ar fi păzit de toţi oamenii! Ziua de odihnă a fost lăsată de Dumnezeu pentru a le aminti urmaşilor lui Adam şi ai Evei că toţi îşi au originea în El şi despre faptul că toţi sunt fraţi. „Atât Sabatul, cât şi familia au fost instituite în Eden, iar ele sunt legate indisolubil în planul lui Dumnezeu. În această zi, mai mult decât în oricare alta, putem să trăim viaţa din Eden. Planul lui Dumnezeu era ca membrii familiei să fie asociaţi în muncă şi studiu, în închinare şi recreare, tatăl, ca preot al casei, iar mama şi tata deopotrivă ca învăţători şi tovarăşi ai copiilor lor.” – Ellen G. White, Îndrumarea copilului, ed. 2014, p. 398
Pentru studiu suplimentar: capitolele „Crearea pământului” şi „Chemarea lui Avraam” din cartea Patriarhi şi profeţi de Ellen G. White.
Post-ul Un gând de încheiere apare prima dată în Studiu Biblic.