„Cel care a primit un singur talant «s-a dus de a făcut o groapă în pământ și a ascuns acolo banii stăpânului său» (Matei 25:18).
Tocmai acela care primise darul cel mai mic și-a lăsat talantul nefolosit. Aici le este adresată o avertizare tuturor celor care consideră că lipsa unor talente însemnate îi scuză de îndatorirea de a-I sluji Domnului. Ei spun că, dacă ar putea realiza o lucrare importantă, ar face-o cu bucurie, dar, pentru că pot sluji doar îndeplinind lucrări mici, se consideră îndreptăţiţi să nu facă nimic. Ei greșesc în această privinţă. Când le dă daruri slujitorilor Săi, Domnul le testează caracterul. Cel care a neglijat să-și folosească talantul a dovedit că este un rob necredincios. Dacă ar fi primit cinci talanţi, i-ar fi îngropat așa cum l-a îngropat pe cel pe care l-a avut. Modul greșit în care şi-a folosit talantul a dovedit că dispreţuia darurile Cerului.
«Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios și în cele mari» (Luca 16:10). Adesea, importanţa lucrurilor mici este subestimată pentru simplul fapt că sunt mici, dar ele au o contribuţie importantă în adevărata disciplină a vieţii. În realitate, în viaţa creștină nu există niciun lucru neesenţial. Dacă subestimăm importanţa lucrurilor mici, formarea caracterului nostru este într-un pericol total.” (Ellen G. White, Parabolele Domnului Hristos, ed. 2015, p. 267)
Post-ul Un gând de încheiere apare prima dată în Studiu Biblic.