Un glas în pustie

Devoțional zilnic 3 decembrie 2019

Ioan acesta este acela care fusese vestit prin prorocul Isaia, când zice: „Iată glasul celui ce strigă în pustie: «Pregătiți calea Domnului, neteziți-I cărările.»” (Matei 3:3)

Urmărește ediția video aici.

Predicarea lui Ioan Botezătorul a stârnit multă agitație. La începutul lucrării sale, interesul religios era foarte scăzut. Superstițiile, tradițiile și poveștile închipuite puseseră în încurcătură mințile oamenilor, iar calea cea dreaptă de urmat nu era înțeleasă. Căutând cu ardoare să-și asigure comorile lumii și onoarea acesteia, oamenii L-au uitat pe Dumnezeu. (…)

Învățătura lui Ioan a trezit în inimile multora o mare dorință de a avea parte de binecuvântările pe care avea să le aducă Domnul Hristos, și au primit adevărul. Aceștia au conștientizat nevoia de reformă. Ei nu trebuiau doar să caute să intre pe poarta cea strâmtă; ei trebuiau să se lupte până la agonie pentru a putea beneficia de binecuvântările Evangheliei. Nimic, în afară de o dorință puternică, o voință hotărâtă și un scop bine stabilit, nu putea face față întunericului moral care acoperea pământul ca vălul morții. Pentru a obține binecuvântările pe care aveau privilegiul de a le dobândi, ei trebuiau să lucreze cu seriozitate și să se lepede de sine.

Misiunea lui Ioan Botezătorul este încă de actualitate. Lucrarea sa este similară în multe privințe cu a acelora care pornesc în spiritul și puterea lui Ilie pentru a-i trezi pe oameni din apatia lor. Domnul Hristos este gata să vină a doua oară pentru a judeca lumea în ce privește neprihănirea. Mesagerii lui Dumnezeu care duc ultima solie de avertizare ce trebuie dată lumii au datoria de a pregăti calea pentru a doua venire a lui Hristos, așa cum Ioan Botezătorul a pregătit calea pentru prima Sa venire. Dacă Împărăția cerurilor a fost confruntată cu violență în zilele lui Ioan, ea este confruntată cu violență și acum; astăzi, binecuvântările Evangheliei trebuie asigurate în același fel. Dacă formele și ceremoniile nu au fost de folos atunci, doar o formă de evlavie lipsită de putere nu poate fi de folos nici acum.

Două puteri sunt la lucru. Pe de o parte Satana lucrează cu toate forțele sale pentru a contracara influența lucrării lui Dumnezeu; pe de altă parte Dumnezeu lucrează prin slujitorii Săi pentru a chema pe păcătoși la pocăință. Cine va învinge? Satana, știind că timpul său este scurt, a coborât cu putere mare pe pământ și lucrează cu toată înșelăciunea posibilă și nelegiuirea în cei ce pier. El folosește orice mijloc cu putință pentru a împiedica sufletele să vină la lumină. Biruințele pe care le câștigăm asupra eului și păcatului sunt în paguba vrăjmașului, care nu ne va lăsa să ne bucurăm de binecuvântările lui Dumnezeu fără a face eforturi hotărâte de a ni se împotrivi. – Youth’s Instructor, 17 mai 1900

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro