Un înger în Seattle

Devoțional zilnic 21 aprilie 2020

Nebunia este lipită de inima copilului, dar nuiaua certării o va dezlipi de el. Proverbele 22:15

Pe când ne aflam în vizită la nişte prieteni în Seattle, ni s-a făcut cunoştinţă cu o tânără familie creştină care avea un băieţel de doi ani. Era cel mai dulce, cuminte şi respectuos copil pe care l-am întâlnit vreodată. Prietenul care ne-a făcut cunoştinţă cu această familie l-a descris pe băieţel drept un înger. Mai mult, numele lui este Seraph, care este prescurtarea de la Serafim. Deşi eram proaspăt căsătoriţi şi nu aveam copii pe atunci, nu am uitat niciodată cât de impresionant era acest „îngeraş”.

Doi ani mai târziu, fiica noastră Eden şi-a făcut apariţia în vieţile noastre şi ne-am dat seama repede că parentingul este plin de provocări. Cea mai grea perioadă a fost atunci când fata noastră a început să se târască şi apoi să meargă. Era atât de entuziasmată că poate să se deplaseze singură, încât a început să se lupte cu somnul cu orice preţ. Deşi epuizată, refuza să doarmă, chiar şi noaptea. Drept urmare, familia noastră a ajuns foarte privată de somn şi morocănoasă.

Amintindu-ne de Seraph, i-am contactat mama şi i-am cerut sfaturi. Ea ne-a povestit despre nişte cărţi creştine care aveau ca temă educarea copiilor, pe care ea şi soţul ei îşi întemeiaseră filosofia parentală. Le-am comandat şi, of, ne doream să le fi citit mai devreme! Prima era o carte bazată în totalitate pe Biblie despre folosirea nuielei. Am început să punem în aplicare principiile cărţii pentru a o învăţa pe Eden să doarmă atunci când este obosită. Într-o săptămână, mergea la culcare fără nicio zarvă şi a început să doarmă mai mult ziua şi toată noaptea. Toţi am devenit mai fericiţi.

Înainte de a fi părinţi, ştiam de conceptul nuielei, aşa cum este prezentat în Biblie. Deşi niciunul dintre noi nu avea experienţe negative cu disciplina fizică, faptul că această metodă era controversată ne-a făcut temători să o încercăm. La fel cum crucea le poate părea prostească unora, cultura noastră presupune că învăţăturile practice ale Cuvântului lui Dumnezeu ar putea fi irelevante. Am învăţat prin acest experiment că modalităţile lui Dumnezeu sunt cu adevărat mai înalte decât ale noastre.

Tată, Îţi mulţumesc pentru Cuvântul Tău! Oferă-ne ajutor pentru a-l înţelege într-un mod corect, şi credinţă, curaj şi dragoste pentru a urma calea Ta, oriunde ne va duce aceasta!

Nick si Deanne Snell

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro