Devoțional zilnic

Un învățător al neprihănirii

Dacă rămâneți în cuvântul Meu, sunteți în adevăr ucenicii Mei; veți cunoaște adevărul, și adevărul vă va face slobozi. (Ioan 8:31-32)

Domnul Isus a spus: „Învățați de la Mine; căci Eu sunt blând și smerit cu inima: și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.” Domnul Isus a fost cel mai mare învățător pe care l-a cunoscut lumea vreodată. El a prezentat adevărul prin declarații clare, convingătoare, iar ilustrațiile pe care le-a folosit au fost dintre cele mai curate și nobile. (…)

În Predica Sa de pe Munte, Domnul Hristos a oferit interpretarea adevărată a Scripturilor Vechiului Testament, expunând adevărul care fusese pervertit de către conducători, cărturari și farisei. Ce semnificație largă a dat El Legii lui Dumnezeu! El Însuși dăduse Legea atunci când stelele dimineții cântau împreună, iar fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie. Hristos Însuși fusese temelia întregii administrații iudaice, împlinirea tipurilor, simbolurilor și jertfelor. Învăluit în stâlpul de nor, El Însuși dăduse lui Moise anumite directive pentru națiunea iudaică și El era singurul în măsură să poată dispersa multitudinea de erori care, prin datini și tradiții omenești, se tot acumulaseră cu privire la adevăr. (…)

El a așezat adevărul la înălțime, astfel ca, asemenea unei lumini, să poată lumina în întunericul moral al lumii. El a scos la iveală din gunoiul datinilor și tradițiilor omenești, fiecare piatră prețioasă a adevărului și a înălțat adevărul la tronul lui Dumnezeu, de unde acesta venise.

Conduita Sa era într-un contrast atât de vădit față de cea a cărturarilor, a fariseilor și a învățătorilor religioși ai acelor zile, încât era evident că arătau ca niște morminte văruite, niște ipocriți ce pretindeau că sunt religioși, care căutau doar să se înalțe pe ei înșiși pretinzând că sunt sfinți, în timp ce în interiorul lor erau plini de silnicie și necurăție. Ei nu puteau tolera adevărata sfințenie și adevăratul zel pentru Dumnezeu, care reprezentau trăsătura distinctivă de caracter a Domnului Hristos; pentru că religia adevărată scotea la iveală spiritul și practicile lor. (…)

În inima lui Isus, ura se manifesta doar față de păcat. Ei L-ar fi primit ca Mesia dacă Și-ar fi manifestat în mod simplu puterea făcătoare de minuni, dar s-ar fi reținut să denunțe păcatul, să le condamne patimile rele și să rostească blestemul lui Dumnezeu asupra idolatriei lor; însă, din moment ce El nu tolera păcatul, chiar dacă vindecase pe bolnavi, deschisese ochii orbilor și înviase morți, ei nu manifestau față de divinul Învățător decât o răutate înverșunată, gelozie, invidie, bănuieli rele și ură. – Review and Herald, 6 august 1895