Un lăstar ieșit din pământ uscat

Devoțional zilnic 20 iunie 2019

El a crescut… ca un lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumusețe, nici strălucire care să ne atragă privirile și înfățișarea Lui n-avea nimic care să ne placă. (Isaia 53:2)

Urmărește versiunea video aici.

Oamenii din zilele Domnului Isus nu au putut vedea dincolo de haina umilinței slava Fiului lui Dumnezeu. El era „disprețuit și părăsit de oameni, om al durerii și obișnuit cu suferința”. El era pentru ei ca un lăstar care iese dintr-un pământ uscat, fără frumusețe, fără strălucire care să-i atragă.

Domnul Hristos ajungea la oameni acolo unde se aflau ei. El prezenta cu claritate adevărul pentru mintea lor, în limbajul cel mai convingător, dar totodată cel mai simplu. Oamenii săraci și umili, cei neînvățați puteau înțelege prin credința în El adevărurile cele mai mărețe ale lui Dumnezeu. Nimeni nu trebuia să-i consulte pe cei mai mari învățați cu privire la însemnătatea celor spuse de El. El nu-i nedumerea pe cei neștiutori cu idei misterioase sau cu cuvinte neobișnuite de care ei să nu aibă cunoștință. Cel mai mare Învățător pe care l-a avut lumea vreodată a avut cea mai clară, simplă și practică învățătură.

În timp ce preoții și cărturarii se mândreau cu competența lor de a-i învăța pe oameni și chiar cu faptul că puteau face față Fiului lui Dumnezeu în explicarea învățăturilor, El îi acuza de necunoașterea Scripturilor și de lipsa puterii lui Dumnezeu. Nu ceea ce aflăm de la marii învățați ai lumii ne deslușește tainele planului de mântuire. Preoții și rabinii studiaseră profețiile, însă nu descoperiseră prețioasele dovezi ale venirii lui Mesia, ale felului în care El avea să vină, ale misiunii Sale și ale caracterului Său. Cei care aveau pretenția că sunt vrednici de încredere datorită înțelepciunii lor nu și-au dat seama că Domnul Hristos era Prințul vieții.

Rabinii priveau cu suspiciune și dispreț asupra oricărui lucru care nu purta amprenta înțelepciunii omenești, a înălțării naționale și a exclusivismului religios; însă misiunea Domnului Isus era de a Se opune tocmai acestor rele, de a corecta aceste puncte de vedere greșite și de a face o reformă în ce privește credința și morala. El a atras atenția asupra curăției vieții, umilinței spiritului și devotamentului față de Dumnezeu și față de cauza Sa fără a nutri speranță de onoare lumească sau răsplată.

Duhul Lui tresălta de bucurie când îi vedea pe sărmanii acestei lumi acceptând cu nerăbdare solia prețioasă pe care le-o aducea El. Și Își ridica privirea spre ceruri și zicea: „Te laud, Tată, Doamne al cerului și al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înțelepți și pricepuți și le-ai descoperit pruncilor.” – Review and Herald, 3 august 1911

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro