Un loc de refugiu, 27 septembrie

Să nu daţi uitării primirea de oaspeţi, căci unii, prin ea, au găzduit fără să ştie pe îngeri. Evrei 13:2

Afecțiunea noastră trebuie să depășească granițele eului și ale cercului reprezentat de zidurile căminului. Există ocazii prețioase pentru aceia care vor dori să facă din căminele lor o binecuvântare pentru alții.

Suntem într-o lume a păcatului și a ispitei; peste tot în jurul nostru sunt suflete care pier fără Hristos și Dumnezeu vrea ca noi să lucrăm pentru ei în fiecare mod posibil. Dacă aveți un cămin plăcut, invitați în el tinerii care nu au casă, cei care au nevoie de ajutor, care tânjesc după simpatie și cuvinte amabile, după respect și curtoazie.

Căminele noastre ar trebui să fie un loc de refugiu pentru tineretul asaltat de ispite. Sunt mulți aceia care stau la răscruce de drumuri. Fiecare influență, fiecare impresie duce la luarea hotărârii care va modela atât destinul acestei vieți, cât și pe cel viitor. Răul îi curtează. Resursele răului sunt făcute strălucitoare și atrăgătoare. Ele îmbie pe fiecare oaspete. Pretutindeni în jurul nostru sunt tineri care nu au un cămin și mulți ale căror cămine nu au nici o putere de ridicare și ajutorare, iar tinerii alunecă înspre rău…

Acești tineri au nevoie de o mână care să le fie întinsă cu simpatie… Dacă …i-am invita în căminele noastre și i-am înconjura cu influențe înviorătoare, care le vor fi de ajutor, vor fi mulți care își vor întoarce cu bucurie pașii către cărarea care duce sus.

Devoționalul face parte din cartea ”The Faith I Live By ”  de Ellen G. White.

Traducere și adaptare: Adina Păltineanu

Articolul Un loc de refugiu, 27 septembrie apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro