Un pacient paralizat a reușit să meargă, folosind un exoschelet controlat de creier

Un bărbat tetraplegic a reușit să își miște membrele cu ajutorul unui exoschelet robotic, după ce i-au fost implantaţi în craniu electrozi  care captează semnalele creierului și le traduc în semnale motorii, o premieră datorată unei echipe de cercetători francezi.

Thibault, un tânăr de 30 de ani al cărui nume de familie nu a fost făcut public, a declarat că primii pași în acest dispozitiv l-au făcut să se simtă ca și cum ar fi fost „primul om de pe Lună”.

„Nu am mers doi ani de zile. Am uitat ce înseamnă să stai în picioare, am uitat că sunt mai înalt decât mulţi oameni din încăpere”, a mărturisit tânărul, paralizat de la umeri în jos după un accident care a avut loc în urmă cu 4 ani.

Mișcările pe care a izbutit să le facă, în special mersul, au fost departe de a fi perfecte, exoscheletul fiind folosit doar în laborator, însă cercetătorii spun că prototipul, lansat după 10 ani de cercetare, deschide calea spre o îmbunătăţire a calităţii vieţii pacienţilor care suferă de paralizie.

Cercetătorii au implantat două dispozitive de înregistrare pe suprafaţa creierului pacientului, care au rolul de a prelua semnalele electrice, interpretându-le și transformându-le în mișcări ale exoscheletului. În perioada 12 iunie 2017 – 21 iulie 2019, pacientul a exersat mișcări ale membrelor superioare și inferioare, electrozii implantaţi fiind folosiţi pentru a mișca un personaj dintr-un joc video pe ecran, antrenând astfel computerul să recunoască semnalele transmise pentru activitatea de a merge. Ulterior, Thibault a început testele pe exoschelet, în laboratorul Spitalului Universitar din Grenoble,  învăţând să-și miște mâinile și picioarele în dispozitiv.

„Nu credeam că voi ajunge atât de departe. În ciuda tuturor durerilor, a celei mai mari suferinţe pe care am trăit-o, nu am nicio frustrare, a fost întotdeauna o plăcere să pot participa la această cercetare”, a declarat Thibault.

Exoscheletul nu este încă pregătit să fie folosit dincolo de perimetrul laboratorului: cântărește 65 de kilograme și are nevoie de ancorare în tavan, pentru a elimina riscul unei căderi.

„Acest exoschelet este departe de a oferi autonomie. Nu are încă mișcări rapide și precise, pentru a evita o căzătură; nimeni nu poate construi în acest moment așa ceva”, a precizat Alim-Louis Benabid, președintele consiliului de administraţie Clinatec.

Benabid a explicat că timpii de reacţie foarte rapizi și mișcările foarte precise reprezintă un obiectiv la care se va lucra în viitor, cu ajutorul inteligenţei artificiale.

Pacientul a avut succes în 71% din timp în rezolvarea sarcinilor legate de mișcarea braţelor superioare și inferioare și rotirea încheieturilor cu ajutorul exoscheletului.

Acest experiment a arătat că principiul este corect, a subliniat profesorul Benabid, precizând că în următoarele luni alţi 3 pacienţi vor beneficia de implantul electrozilor.

Pe de altă parte, profesorul Tom Shakespeare, de la London School of Hygiene and Tropical Medicine, crede că studiul prezintă „un avans bine-venit și interesant”, dar că dispozitivul nu ar putea avea o largă utilizare.

„Constrângerile legate de cost înseamnă că opţiunile de înaltă tehnologie nu vor fi niciodată disponibile pentru majoritatea oamenilor din lume care au leziuni ale măduvei spinării”, a declarat profesorul, subliniind că doar 15% dintre persoanele cu dizabilităţi dispun de scaun cu rotile sau de alte dispozitive de asistenţă.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro