Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. – 1 Petru 2:9
Din iunie 2013 am început să frecventez o piaţă în aer liber (în ţara mea se numeşte centrul vânzătorilor ambulanţi). Dumnezeu m-a călăuzit să caut un „numitor comun” pe care l-aş putea avea cu cei cu care mă întâlnesc. În formarea unei prietenii, ajută foarte mult dacă discuţi despre lucruri obişnuite şi astfel câştigi încrederea celeilalte persoane, după care Duhul Sfânt te poate conduce spre o discuţie spirituală. Deoarece mulţi oameni pe care îi întâlnesc în ţara mea asiatică provin dintr-un mediu religios tradiţional antic, un numitor comun pe care îl am cu mulţi dintre ei este vegetarianismul. Adesea reuşesc să am o discuţie spontană cu alţi clienţi care cumpără alimente, în timp ce se bucură de mâncarea lor vegetariană, la fel ca şi mine.
„Eşti vegetariană pe termen lung sau scurt?” sunt întrebată adesea. (O astfel de alimentaţie pe termen scurt înseamnă că o persoană mănâncă vegetarian în prima şi a cincisprezecea zi a fiecărei luni.) Atunci am ocazia să le spun că am adoptat alimentaţia vegetariană în decembrie 2009.
În urmă cu câţiva ani, în 2014, vorbeam împreună cu o cunoştinţă, Kelly. Ea a aflat că eu eram vegetariană, dar şi creştină. A părut surprinsă când i-am spus acest lucru. Ea a spus: „Nu am auzit despre creştini care să fie vegetarieni.” Apoi mi-a povestit despre câteva prietene de-ale ei care, după ce au renunţat la religia tradiţională răsăriteană, i-au împărtăşit şi ei noua lor religie creştină, dar în aşa fel încât puneau presiune asupra ei să ia o hotărâre.
„Nu îţi face griji. Înţeleg ce spui!” am asigurat-o eu. „în urmă cu mulţi ani — pe când încă practicam crezurile mele tradiţionale – câţiva noi creştini au încercat să mă «atragă» în creştinism. Dar eu nu eram pregătită. În plus, a fi creştin înseamnă să alegi să crezi în Isus Hristos şi să accepţi ce a făcut El pentru tine personal. Este o alegere personală, atunci când Duhul Sfânt ne convinge şi ne atrage într-o relaţie personală cu El.” Mi-a mulţumit că i-am împărtăşit ce cred intr-un fel în care nu am pus presiune asupra ei, ci i-am dat hrană pentru minte. Ne-am despărţit prieteneşte.
Să fim atente la persoanele pe care Dumnezeu le pune în calea noastră. Să încercăm să vedem dacă Duhul Sfânt ne arată un „numitor comun” pe care l-am avea cu acea persoană. Apoi putem începe cu încredere de la acel numitor comun şi putem vorbi despre dragostea lui Isus în cuvânt şi faptă.
Yan Siew Ghiang