Un schimb de haine

Devoțional zilnice

„Cel ce va birui, va fi îmbrăcat astfel în haine albe.” Apocalipsa 3:5

Un om era deosebit de bogat. Bogăţiile sale erau atât de mari încât cuvintele nu ne pot ajuta pentru a le descrie. Şi el avea un vecin care era tot atât de sărac pe cât era bogatul de bogat. Hainele îi erau rupte şi murdare. El suferea de malnutriţie. El nu avea casă, şi nici măcar un bordei care să fie al lui, şi trebuia să-şi petreacă zilele şi nopţile învelindu-se cu cârpele cu care era îmbrăcat şi suferind de frig.

Bogatul a băgat de seamă nevoia vecinului său sărac, şi s-a hotărât să remedieze situaţia. El a zis săracului: „Tu eşti într-o stare jalnică. Ai nevoie de un cămin în care să trăieşti şi de mâncare hrănitoare. De asemenea ai nevoie de nişte haine bune. Dacă vii la mine eu îţi voi da tot ceea ce îţi trebuieşte şi chiar mai mult.”

Dar în loc să meargă la acel bogat, săracul s-a depărtat şi mai tare de el. „Nu pot să apar în casa ta în aceste haine. Eu ţi-aş aduce dezonoare dacă aş fi văzut într-o asemenea sărăcie.”

„Aşa e” a consimţit bogatul. „Dar iată aici un schimb de haine pe care eu doresc să ţi le dau, dacă vii la mine şi le accepţi. În felul acesta vei fi îmbrăcat corespunzător pentru a veni la casa mea.”

Când Hristos ne oferă haina neprihănirii Sale pentru a acoperi hainele mânjite ale păcatelor noastre, noi trebuie să acceptăm oferta sa pentru a putea beneficia de ea. Bogatul era în stare să ofere haine destule pentru un întreg oraş, dar dacă săracul a refuzat să îmbrace aceste haine, ele nu puteau să-i fie de vreun folos.

Da, sunt condiţii pentru mântuire – există condiţii care privesc intrarea în căminul ceresc. Noi trebuie să fim îmbrăcaţi în mod potrivit – îmbrăcaţi în hainele neprihănirii lui Hristos – pentru a putea intra acolo. Noi trebuie să fi experimentat pocăinţa. Noi trebuie să avem înimi noi. Noi trebuie să avem credinţă. Noi trebuie să fim ascultători. Dar pentru toate aceste cerinţe ale lui Dumnezeu, El oferă şi daruri pentru a ne ajuta să împlinim aceste cerinţe, dacă noi vrem să acceptăm aceste daruri. Dumnezeu nu ne trimite niciodată o notă de plată fără să pună în plic şi destui bani ca să putem plăti. Noi trebuie să ne pocăim înainte de a fi iertaţi. Dar dacă vom veni la El, El ne va da darul pocăinţei, şi prin acceptarea acestui dar, noi suntem îndreptăţiţi. Această doctrină este doar un adevăr în plus care ni-l descoperă pe Isus – El doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit