Preferinţele sexuale ale unei persoane au o componentă genetică, însă nu există nicio genă care să aibă un efect determinant asupra comportamentului sexual, o serie de factori non-genetici intervenind în orientarea sexuală a indivizilor. Acestea sunt concluziile celui mai mare studiu de până acum pe această temă, efectuat pe 500.000 de profiluri ADN.
Publicat în revista Science pe 29 august și realizat de o echipă de cercetători din Europa și Statele Unite, studiul vine să infirme o ipoteză ce datează din anii ”90, potrivit căreia ar exista o „genă gay”, așa cum există, de exemplu, o genă care stabilește culoarea ochilor.
Cercetătorii au descoperit 5 poziţionări pe cromozomii umani, denumite „locus”, care par să fie asociate orientării sexuale, fiecare dintre acestea influenţând însă într-o măsură „foarte mică” această orientare.
„Nu există nici o «genă gay»”, subliniază Andrea Ganna, autorul principal al studiului, genetician la Institutului Broad, asociat cu Universitatea Harvard şi Massachusetts Institute of Technology (MIT). Ganna spune că, după scanarea întregului genom, a găsit doar „o mână” de markeri asociate clar comportamentului homosexual, dar că, în combinaţie, aceștia explică mai puţin de 1% din comportamentul sexual al unei persoane gay.
În 1993, după ce un studiu efectuat pe 40 de familii a identificat gena Xq28, cercetătorii au crezut că aceasta ar fi definitorie pentru orientarea sexuală, idee pusă la îndoială de studiile efectuate mai târziu și care se dovedește simplistă, potrivit acestui nou studiu.
Cercetătorii au declarat că era nevoie de o nouă investigaţie, pentru că studiile anterioare au lucrat cu loturi mici de persoane și nu au adus dovezi solide în sprijinul concluziilor obţinute, ceea ce i-a determinat să analizeze un lot de 500.000 de persoane, de aproximativ 100 de ori mai mult decât au reușit să investigheze studiile de până acum.
Partea principală a studiului a fost realizată pe persoane de ambele sexe incluse în banca britanică UK Biobank, care au răspuns la întrebarea: „Aţi avut relaţii sexuale cu persoanele de același sex?”.
„Este de facto imposibil să prezici orientarea sexuală a unei persoane după genomul ei”, a concluzionat Ben Neale, membru al Institutului Broad, asociat cu Universitatea Harvard şi Massachusetts Institute of Technology (MIT), explicând că, în loc de o genă gay unică, echipa de cercetători a găsit „numeroase mici efecte genetice repartizate în genom”.
La rândul său, cercetătorul Fah Sathirapongsasuti, care a contribuit la studiu furnizând profilurile genetice ale clienţilor (voluntari), vorbește despre „un comportament complex, în care genetica joacă un rol, dar probabil într-o manieră minoritară”.
Chiar dacă ar putea exista sute sau mii de markeri genetici care intervin în orientarea sexuală a unei persoane, aceștia urmând să fie identificaţi de studiile viitoare, realizate pe bănci de ADN mai mari, autorii studiului amintit spun că factorii non-genetici, precum mediul, educaţia sau personalitatea determină alegerile de ordin sexual într-o măsură mult mai mare decât genele.
Cercetătorii Neale și Sathirapongsasuti, ei înșiși gay, au explicat că subiectul este unul delicat și au admis că au consultat asociaţii LGBT pentru a decide cum să comunice rezultatele la care i-a condus studiul.
Asociaţia americană GLAAD, care monitorizează mass-media și este fondată de persoane LGBT, a salutat studiul, considerându-l o confirmare a faptului că „nu există un grad concludent în care natura sau educaţia influenţează modul în care se comportă o persoană homosexuală”, așa încât „a fi gay sau lesbiană este o parte naturală a vieţii”.