Un timp pentru rugăciune biruitoare

Devoțional zilnice 24 ianuarie 2019

Este vremea ca Domnul să lucreze, căci ei calcă Legea Ta. (Psalmii 119:126)

Domnul vine curând. Nelegiuirile și răzvrătirile, violența și crimele umplu lumea. Strigătele celor în suferință și ale celor oprimați se înalță către Dumnezeu pentru dreptate. În loc să fie sensibilizați de răbdarea și îndelunga răbdare a lui Dumnezeu, cei nelegiuiți devin tot mai puternici în răzvrătire încăpățânată. Timpul în care trăim este unul de depravare teribilă. Constrângerile religioase sunt îndepărtate, iar oamenii resping Legea lui Dumnezeu ca fiind nedemnă de atenția lor. Această lege sfântă este tratată cu mult dispreț.

Dumnezeu ne mai acordă cu multă mărinimie o clipă de răgaz. Toată puterea care ne-a fost împrumutată de cer trebuie s-o folosim pentru a face lucrarea desemnată nouă de Domnul pentru cei care pier în ignoranță. Solia de avertizare trebuie să răsune în toate părțile lumii. Nu trebuie să existe nicio întârziere. Adevărul trebuie proclamat în locurile în care este întuneric pe pământ. Trebuie să întâmpinăm obstacolele și să le depășim. Trebuie făcută o mare lucrare, și această lucrare este încredințată acelora care cunosc care este adevărul pentru acest timp.

Acum este timpul ca noi să ne prindem de brațul tăriei noastre. Rugăciunea lui David trebuie să devină atât rugăciunea pastorilor, cât și a laicilor: „Este vremea pentru Tine, Doamne, ca să lucrezi; căci ei calcă Legea Ta.” Fie ca slujitorii lui Dumnezeu să plângă între tindă și altar, spunând: „Cruță-Ți poporul, o, Doamne, și nu lăsa de ocară moștenirea Ta.” Dumnezeu a intervenit întotdeauna în favoarea adevărului Său. Planurile celor nelegiuiți, vrăjmașii bisericii, sunt supuse puterii Sale și providenței Sale supreme. El poate mișca inimile oamenilor de stat; mânia celor care urăsc adevărul Său și pe poporul Său poate fi dată la o parte așa cum apele unui râu au putut fi date la o parte atunci când El a poruncit acest lucru.

Rugăciunea pune în mișcare brațul Celui Atotputernic. Acela care face ca stelele cerului să se miște în ordine, al cărui cuvânt controlează valurile marelui adânc – același Creator infinit va lucra în favoarea poporului Său dacă Îl vor chema prin credință. El va ține în frâu toate forțele întunericului până ce avertizarea va fi dată în toată lumea, și toți aceia care îi vor da atenție vor fi pregătiți pentru venirea Sa. – Review and Herald, 14 decembrie 1905

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro