Un tovarăș de viață care Îl iubește pe Dumnezeu

Devoțional zilnice 8 iunie 2018

5

0

Merg oare doi oameni împreună fără să fie învoiţi? (Amos 3:3)

Domnul nu S-a schimbat. (…) El este drept, milostiv, îndurător şi credincios în îndeplinirea Cuvântului Său, atât în făgăduinţele făcute, cât şi în ameninţări. Unul dintre cele mai mari pericole de care este ameninţat poporul lui Dumnezeu de astăzi este acela al asocierii cu cei netemători de Dumnezeu, în mod deosebit în unirea în căsătorie cu cei necredincioşi, in cazul multora, iubirea pentru om eclipsează iubirea pentru Dumnezeu. Ei fac primul pas spre apostazie, aventurându-se să nesocotească porunca expresă a lui Dumnezeu şi, prea adesea, urmarea este apostazia totală. S-a dovedit întotdeauna că este periculos ca oamenii să-şi împlinească voia lor, în opoziţie cu cerinţele lui Dumnezeu. Şi, cu toate acestea, este o lecţie greu de învăţat că Dumnezeu ştie ce spune. Ca o regulă, aceia care îşi aleg prieteni şi tovarăşi dintre cei care îl resping pe Hristos şi calcă în picioare Legea lui Dumnezeu devin, în cele din urmă, la fel ca ei în gândire şi în spirit. (Signs of the Times, 19 mai 1881)

Dacă vrem să ajungem la cea mai înaltă desăvârşire morală şi să aţin gem desăvârşirea caracterului religios, vom avea un discernământ clar în ce priveşte alegerea prietenilor şi a unui tovarăş de viaţă. (…)

Mulţi dintre cei care au avut un start minunat şi promiţător în viaţă, ca o dimineaţă însorită, asemănându-se, în sfera lor limitată, cu Solomon în situaţia lui înaltă, printr-un pas greşit şi irevocabil în problemele de căsătorie şi-au pierdut sufletele şi i-au tras şi pe alţii în ruină odată cu ei. (…) Prieteni frivoli, fără principii morale profunde, au condus spre deşertăciune, plăceri corupte şi vicii vădite inimile acelora care au fost cândva nobili şi cinstiţi. (Review and Herald, mai 1878)

Trebuie să simţim întotdeauna un viu interes pentru salvarea celui nepocăit şi să manifestăm faţă de el un spirit de bunătate şi amabilitate, dar, pentru siguranţa noastră, putem să-i alegem ca prieteni numai pe aceia care sunt prieteni cu Dumnezeu. (Signs of the Times, 19 mai 1881)

5

0

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro