„Unde mă voi duce departe de Duhul Tău?”

Devoțional zilnice 31 august 2018

Unde mă voi duce departe de Duhul Tău şi unde voi fugi departe de faţa Ta? – Psalmii 139:7

Nu ne putem ascunde de Dumnezeu. Nu putem fugi de dragostea Lui.

Ai încercat vreodată să te ascunzi de cineva cu scopul de a-l evita? Poate, copil fiind, ai încercat să scapi de binemeritata pedeapsă, ascunzându-te de părinţii tăi. Sau poate îţi aminteşti când te jucai clasicul de-a v-aţi ascunselea. Poate că am reuşit să ne ascundem atunci, dar nu ne putem ascunde niciodată de Dumnezeu. Nu are rost să fugim. Nu putem fugi de dragostea Lui.

Acest adevăr devine tot mai evident pe măsură ce cercetăm Scripturile. Nimic nu ne poate despărţi de dragostea Tatălui nostru ceresc, nici măcar păcatele noastre, pentru că „El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.” (Matei 5:45). În Romani 8:35 apare întrebarea: „Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul sau strâmtorarea sau prigonirea sau foametea sau lipsa de îmbrăcăminte sau primejdia sau sabia?”. Versetele 38 şi 39 răspund: „Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nicio altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.”

Dumnezeu îşi exprimă dragostea în diferite moduri. El trimite îngeri pentru a ne proteja, ajuta, alina şi călăuzi. Totuşi, nu acesta este cel mai important mod de a ne arăta că ne iubeşte.

Cea mai mare dovadă de dragoste a Sa este Isus Hristos. Dumnezeu L-a dat pe Fiul Său preaiubit pe când eram noi încă păcătoşi. Şi a făcut-o pentru că ne iubeşte. A făcut-o pentru a ne mântui din păcatele noastre şi de fuga noastră constantă. A făcut-o pentru a fi cu noi în veşnicie (loan 3:16,17; loan 14:1-3). Nu trebuie să ne mai ascundem. Asta da dragoste!

Tată, unde aş putea fugi de Tine? „Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în Locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo. Dacă voi lua aripile zorilor şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării, şi acolo mâna Ta mă va călăuzi şi dreapta Ta mă va apuca. ” (Psalmii 139:8-10)

Tricia Wynn

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro