Uneori fac lucruri stupide

Devoțional zilnice

3

0

Voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii. Matei 10:31

S-a întâmplat într-o zi de vineri foarte aglomerată, în care trebuia să ajung în trei locuri diferite în timp foarte scurt. Mintea mea era preocupată cu alte lucruri, dar consideram că eram o persoană organizată şi că aveam să reuşesc să duc la capăt toate „misiunile”.

Am ieşit pe uşă cu doi saci mari de gunoi ca să-i arunc la gheenă şi am schimbat două vorbe pe casa scării cu o doamnă pe care nu o mai văzusem în bloc. Am încuiat uşa şi am băgat cheile în buzunar. Când am ajuns la maşină, mi-am pus geanta pe portbagaj, felicitându-mă că „mi-am folosit capul” şi că n-am scăpat-o din greşeală în gheenă când am aruncat sacii de gunoi. Nu aveam timp să mă duc s-o recuperez din pubelă.

Am găsit un loc de parcare aproape de cabinetul medicului. Am întins braţul spre scaunul din dreapta ca să-mi iau geanta, dar nu era acolo! Atunci mi-am dat seama: nu o luasem de pe portbagaj! Ce să fac? Nu aveam timp să mă întorc acasă şi s-o caut, fiindcă trebuia să intru la medic în trei minute. Am sunat-o pe sora mea, care locuieşte în acelaşi bloc cu mine, dar nu mi-a răspuns.

În această agonie, am înălţat o rugăciune pentru un miracol. La scurt timp după aceea, a intrat în cabinet sora mea cu geanta! Nu-mi venea să cred! Nu avea timp să-mi explice chiar atunci ce se întâmplase, aşa că trebuia să aştept. I-am dat slavă Domnului pentru bunătatea Sa.

Următoarea mea oprire a fost la poştă şi ghiceşte cu cine m-am întâlnit acolo: cu doamna necunoscută din bloc!

Ea mi-a povestit ce s-a întâmplat. A văzut că am plecat cu geanta pe portbagaj. A încercat să-mi atragă atenţia, dar eram concentrată la drum, pentru că ieşeam din parcare şi intram pe o stradă aglomerată. Mi-a luat geanta căzută în mijlocul străzii, dar nu ştia cum să mi-o dea. În timp ce stătea nedumerită în faţa blocului, a coborât sora mea şi problema s-a rezolvat. Am îmbrăţişat-o şi i-am mulţumit pentru că a ajutat la realizarea unei minuni pentru mine în acea zi.

Dumnezeul meu, care vede fiecare vrabie ce cade pe pământ, intervine şi atunci când eu fac lucruri stupide. N-am cuvinte să-I mulţumesc îndeajuns pentru valoarea pe care mi-o acordă.

Edith Fitch

3

0

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit