Uneori nu

Devoțional zilnice 15 august 2018

Am fost tânăr şi am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea. – Psalmii 37:25

Uneori, Dumnezeu spune „da” rugăciunilor noastre, alteori spune „aşteaptă”, iar alteori spune „nu”. Oare de ce ar spune „nu” un Dumnezeu care aşteaptă cu atâta nerăbdare să-ţi audă rugăciunile? Dumnezeu ne oferă lecţii valoroase atunci când răspunsul său este „nu”. Haideţi să ne gândim puţin la trei giganţi din punct de vedere al credinţei cărora li s-a răspuns „nu” la rugăciuni.

Moise L-a implorat pe Dumnezeu să intre în Ţara făgăduinţei. Dumnezeu a spus „nu”. De ce? Dumnezeu dorea ca Moise să înţeleagă că păcatul are consecinţe grave. Când Isus S-a rugat cu umilinţă ca, dacă ar fi cu putinţă, să fie scutit de amara separare de Tatăl prin moarte, Dumnezeu a spus „nu”. Tatăl dorea să ne salveze în singurul mod posibil – prin moartea Fiului Său, Isus. Când Pavel s-a rugat ca „ţepu-şul” din carnea sa să fie smuls, Dumnezeu a spus „nu”. Apostolul avea nevoie de mai multe ocazii de a creşte prin suferinţă şi prin credinţă. Toţi aceşti coloşi ai credinţei au văzut – în cuvintele lui Pavel – că harul lui Dumnezeu era „de ajuns” pentru ei, chiar şi atunci când răspunsul Lui era „nu” (2 Corinteni 12:8). Dumnezeu avea ceva mai bun pregătit pentru ei.

Aşa se întâmplă şi în cazul tău. Poate ai crezut că o persoană anume era bărbatul visurilor tale şi că, dacă nu te căsătoreşti cu el, nu vei fi niciodată fericită. Te-ai rugat, şi Dumnezeu a zis „nu”. Ţi-ai spus în sinea ta: „Nu voi fi niciodată fericită.” Dar Dumnezeu are pregătit ceva mai bun pentru tine. Aşa a făcut în cazul meu când, în mijlocul tristeţii, El l-a adus la clasa de studiu biblic de la biserica mea pe Trevor Fraser. M-am uitat în ochii lui mari şi l-am uitat pe loc pe celălalt băiat. Refuzul lui Dumnezeu a fost un act de iubire faţă de mine!

Poate că refuzul lui Dumnezeu are de-a face cu o slujbă nouă sau o altă problemă. Cum mai poţi trăi după acest refuz? În primul rând ni-i amintim pe Moise, Pavel şi Isus şi felul în care s-a terminat istoria lor. „În viaţa viitoare, tainele care aici ne-au necăjit şi dezamăgit ni se vor desluşi. Vom vedea că rugăciunile noastre aparent neascultate şi aşteptările noastre zadarnice s-au numărat printre binecuvântările cele mai mari.” (E.G. White, Divina vindecare, Editura Viaţă şi Sănătate, 2010, p. 358)

Surorile mele dragi, aşteptaţi cu răbdare alegerea lui Dumnezeu pentru voi. Ştiu că viitorul oferit de Dumnezeu va fi mai bun decât prezentul!

Edith C. Fraser

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro