Unic şi preţios

Şi chiar perii din cap, toţi vă sunt număraţi. Deci să nu vă temeţi: voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii. Luca 12:7

Primul nostru copil a fost un bebeluş ca la carte. Se trezea la ora 7 dimineaţa şi adormea la ora 7 seara, cu ore regulate de masă şi somn în timpul zilei. Următorii doi copii nu prea au mai respectat textul „cărţii”. Nu mi-a luat mult să conştientizez că fiecare copil este unic şi preţios în felul lui, chiar dacă toţi erau băieţi.

A fost interesant să-i urmăresc cum cresc, cum se schimbă şi cum îşi conturează propriile personalităţi şi aptitudini. Au unele trăsături comune, în timp ce altele simt extrem de diferite, dar fiecare dintre ei este deosebit şi unic, exact aşa cum i-a creat Dumnezeu.

Ar fi fost minunat să fiu Maria, mama lui Isus, şi să-mi urmăresc copilul crescând şi devenind deosebit faţă de ceilalţi copii. Cei mai mulţi părinţi sunt foarte mândri să-şi vadă copiii excelând în lucruri dincolo de imaginaţia lor, dar cum se simţea Maria? Copilul ei a trecut prin nişte experienţe extraordinare, iar în final a şi murit pe cruce. Maria trebuie să fi avut o credinţă extraordinară. În primul rând, să creadă că fiinţa ce creştea în pântecele ei era Isus, Mesia. În al doilea rând, să îl lase să plece şi să devină această Persoană.

Trebuie să dobândim acea credinţă provenită din convingerea că Dumnezeu ne iubeşte copiii mai mult decât îi iubim noi. Ştiu că pentru unii acest lucru nu pare a fi posibil, dar El chiar îi iubeşte mai mult decât noi. Recitiţi versetul biblic de mai sus. El spune că noi suntem mai valoroşi decât multe vrăbii. Se referă la noi şi la copiii noştri.

Trebuie să ne dezvoltăm o acceptare totală, aşa cum avea Isus. Să fim în stare să acceptăm fiecare copil aşa cum Dumnezeu l-a creat să fie. Nu în conformitate cu dorinţele noastre, ci cu dorinţele Lui. Acesta nu este întotdeauna un lucru uşor, mai ales când temperamentul şi înzestrările copilului sunt diferite de ale noastre.

Martin Luther King Jr. a spus: „Am un vis în care cei patru copii ai mei vor trăi într-o zi într-o naţiune în care nu vor fi judecaţi după culoarea pielii, ci după caracter.”

Nu ar fi minunat să fie caracterul tuturor oamenilor ca acela al lui Isus?

Doamne, Îţi mulţumesc că ne-ai creat pe fiecare unici şi preţioşi! Ajută-ne să apreciem calităţile oamenilor care sunt diferite de ale noastre!


Tamara Michalenko Terry

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro