Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos Isus. (Galateni 3:26)
Foarte rar găsim două persoane exact la fel. Printre fiinţe, ca şi printre lucrurile din lumea naturală, există diversitate. Unitate în diversitate printre copiii lui Dumnezeu – manifestarea iubirii şi a îngăduinţei în ciuda deosebirilor de temperament – aceasta este mărturia pentru care Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său în lume, ca să-l mântuiască pe păcătoşi. (Manuscript 99, 1902)
Unitatea care există între Isus şi urmaşii Săi nu distruge personalitatea niciunuia dintre ei. În minte, scop şi caracter, ei sunt una, dar nu în persoană. Prin părtăşia cu Duhul lui Dumnezeu, omul devine părtaş al naturii divine. Hristos îi aduce pe urmaşii Săi într-o legătură vie cu Sine şi cu Tatăl. Prin lucrarea Duhului Sfânt asupra minţii omeneşti, omul este făcut desăvârşit în Hristos Isus. Unitatea cu Hristos stabileşte o legătură a unităţii unuia cu celălalt. Această unitate este cea mai convingătoare dovadă pentru lume a maiestăţii şi a virtuţii lui Hristos, precum şi a puterii Sale de a îndepărta păcatele. (Manuscript 111,1903)
Puterile întunericului au slabe şanse de a se împotrivi credincioşilor care se iubesc unii pe alţii, aşa cum Hristos i-a iubit pe ei, care refuză să producă înstrăinare şi ceartă, care stau laolaltă, care sunt buni, curtenitori şi blânzi, cultivând credinţa ce lucrează prin dragoste şi curăţă sufletul. Noi trebuie să avem spiritul lui Hristos, altfel nu suntem ai Lui. (Manuscript 103,1902)
În unitate este tărie, în dezbinare este slăbiciune. (Letter 31,1892)
Cu cât este mai strânsă unirea noastră cu Hristos, cu atât mai strânsă va fi şi unirea noastră unul cu altul. Diferenţele şi nemulţumirea, egoismul şi îngâmfarea se luptă pentru supremaţie. Acestea sunt roadele unei inimi împărţite, deschise influenţei vrăjmaşului sufletelor. Satana triumfă atunci când poate semăna seminţele discordiei. (Manuscript 146,1902)
În unitate există viaţă, o putere ce nu poate fi obţinută pe nicio altă cale. (Manuscript 96,1902)