Văduva cu doi bănuți

Devoțional zilnice 14 octombrie 2018

…Și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti. (Matei 6:4)

Astăzi Îl vom însoți pe Domnul Hristos în curtea Templului din Ierusalim, „unde se aflau lăzile tezaurului”. El îi urmărește cu privirea „pe aceia care veneau să-și depună darurile. Mulți dintre cei bogați aduceau sume mari, pe care le prezentau ostentativ. Isus privește cu întristare la ei […]” (Viața lui Iisus, ed. 2015, p. 526). Este mâhnit nu pentru că erau așa de darnici, ci pentru spiritul mulțumirii de sine și al etalării care etichetau darul lor. Tu în ce spirit oferi darurile și zecimea? Este și inima ta oferită împreună cu aceste daruri?

Iată, observ că Fața Lui se luminează deodată, când o femeie văduvă, săracă, se apropie cu multă sfială, temându-se să nu fie văzută. Cei doi bănuți sunt toată avuția ei, tot ce-i mai rămăsese de trăit. „Găsind un moment potrivit, ea aruncă repede cei doi bănuți în cutie și se întoarce în grabă. Dar atunci Îl surprinde pe Isus privind-o insistent” (Ibidem).

Mântuitorul, care i-a înțeles motivul, îi cheamă pe ucenici la El și îi îndeamnă să ia aminte la dărnicia văduvei. Aud și eu cuvintele de apreciere spuse despre această deosebită creștină: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a dat mai mult decât toți cei ce au aruncat în visterie” (Marcu 12:43). Le aude și văduva. Cu lacrimi de bucurie, își dă seama că fapta ei a fost înțeleasă și apreciată. Ea credea că serviciul Templului este rânduit de Dumnezeu și dorea să facă tot ce putea pentru a-l susține. Nu-i așa că și tu crezi și faci la fel?

„Fapta ei avea să rămână un monument ridicat pentru a-i păstra amintirea de-a lungul veacurilor și avea să fie bucuria ei pentru veșnicie… Motivele sunt cele care dau faptelor noastre adevărata lor față […]. Datoriile mici, îndeplinite cu voie bună, darurile mici, care nu caută să atragă privirile și care pentru ochii oamenilor pot părea fără valoare, adesea stau pe cea mai înaltă treaptă în ochii Săi” (Ibidem).

Nu mărimea financiară, ci cantitatea de iubire, altruism și de devotament care însoțește orice dar este cel mai mult apreciat de Cer. Ce motive stau în spatele darurilor pe care tu I le aduci lui Dumnezeu?

Magdalena Toma, Arad

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro