Văduva din Nain – plâns întrerupt

Devoțional zilnic 16 august 2019

Domnul, când a văzut-o, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: „Nu plânge!” Luca 7:13

Când treceau prin Nain, Mântuitorul şi ucenicii au întâlnit un cortegiu funerar. O mulţime de localnici erau adunaţi pentru a participa la înmormântarea unui tânăr, singurul fiu al unei văduve. Doliul este o experienţă amară în orice condiţii, dar, atunci când copiii sunt înmormântaţi înaintea părinţilor, tristeţea este cu atât mai mare.

Această femeie avea o tristeţe pe faţă care L-a impresionat foarte mult pe Mântuitorul. Dacă ar fi putut face ceva pentru ea, această zi -cea mai amară din viaţa ei — ar fi fost schimbată în mare bucurie şi sărbătoare. Aşa că învăţătorul a poruncit să se oprească cele două coloane. Oamenii care o însoţeau pe văduvă şi cei care-L urmau pe El se aflau faţă în faţă, iar racla la mijloc.

Apropiindu-Se de trupul neînsufleţit, Hristos i S-a adresat direct: „Tinere, ridică-te!” Ca şi când acesta era doar adormit, s-a ridicat, a deschis ochii larg şi a păşit jos, pe pământ. Învăţătorul l-a apucat de mână şi l-a dăruit mamei sale. Era cel mai frumos dar pe care aceasta l-a primit vreodată. În acest fiu era adunată toată speranţa vieţii sale. Fusese pierdută, dar acum se întorcea înapoi bogată şi nouă, aşa cum numai Dumnezeu ştia să o facă.

Această minune avea un scop multiplu. Întâi a împlinit o nevoie acută, apoi a determinat o creştere a credinţei celor prezenţi. Dar nu în ultimul rând, era şi o lecţie despre esenţa Evangheliei şi a mântuirii. Dumnezeu este Cel ce poate să redea speranţa şi bucuria, care erau considerate pierdute definitiv. Mântuirea este o operaţiune de restituire a fericirii pierdute a neamului omenesc.

Succesul la un pas de tine:

Plânsul este o experienţă inevitabilă, atâta vreme cât încă ne aflăm pe acest pământ. Uneori îl putem ruga pe Dumnezeu să ni-l scurteze sau să îl schimbe în bucurie.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro