Purtați-vă cu înțelepciune față de cei de afară; răscumpărați vremea. – Coloseni 4:5
În casa noastră avem înrămate douăsprezece afirmații care poartă titlul: „Principii de viață”. Primul principiu privește valoarea timpului.
În 27 noiembrie 2015, am primit un termen-limită pentru prezentarea unui studiu de caz ca parte a lucrării finale din domeniul dreptului. Din dorința de a preda o lucrare cât mai bună, am început foarte hotărâtă – la urma urmei, termenul era peste câteva luni. În ianuarie aveam deja prima schiță, pe care urma să o finalizez până la expirarea termenului-limită, la ora 23:59, miercuri, pe 9 martie 2016.
A sosit și ziua de 9 martie. În acea zi eram foarte sigură că îmi voi preda lucrarea la timp, deși ziua de miercuri erau zi de instruire la noul meu loc de muncă. Am mai adăugat câteva detalii la studiu înainte de a pleca de acasă, la ora 11 dimineața. M-am întors la 16:40 și am continuat să lucrez la proiect. Am scos în evidență fiecare problemă tratată și apoi cele trei concluzii individuale ale judecătorilor la fiecare problemă, pe baza unor studii de caz asemănătoare, împreună cu sentințele pronunțate de curțile inferioare în aceleași cazuri. Sub presiune, dar la fel de încrezătoare, m-am întors înapoi la studiu după ce, la 20:30, am luat cina.
Ora unsprezece a venit și a trecut. Eu tastam frenetic, făcând câte o pauză pentru a reverifica citatele și a mă asigura că nu se strecura nicăieri vreo greșeală. Inima mi-o luase la goană. Mintea mi s-a dus la consecințele nepredării lucrării la timp, dar am strigat: „Voi reuși!” pentru a-mi reduce la tăcere gândurile. Dar aceste gânduri erau rezonabile. Chiar exista posibilitatea reală de a nu mă încadra în termenul-limită, ora 23:59.
Când mai aveam mai puțin de zece minute, am introdus disperată numele de utilizator și parola pe portalul online. După câteva click-uri rapide, prin harul lui Dumnezeu, fișierul meu s-a încărcat la 23:56, cu trei minute înainte de termen. O deconectare de la internet, o tastare greșită sau un click greșit ar fi putut însemna predarea lucrării cu doar câteva secunde înainte de termen sau, mai rău, depășirea termenului.
Timpul este o resursă finită. Nu poate fi dat înapoi. „Pot totul în Hristos, care mă întărește” (Filipeni 4:13). Dar am învățat că trebuie să pun preț pe timpul meu și să îl petrec în mod înțelept. Altfel aș putea ajunge în mod inutil în situații stresante sau chiar s-ar putea să depășesc termene-limită. Îl rog pe Dumnezeu, Creatorul timpului și Dătătorul înțelepciunii, să mă ajute să folosesc cât pot eu de bine timpul.
Sonya Simms