Vânătorii San

Devoțional zilnic 14 martie 2018

Vechii locuitori ai Africii de Sud, întâlniţi în Deşertul Namib, sunt urmaşi ai unei populaţii străvechi, care a supravieţuit colonizării omului alb datorită instinctelor şi tehnicilor moştenite. Cu ajutorul acestor tehnici, ei au învăţat cum să îşi procure hrană şi în special apă. Aceşti băştinaşi sunt numiţi „vânătorii san”, iar tehnicile lor de vânătoare şi de supravieţuire aşa-zis „primitive” sunt observate cu mare atenţie de către „civilizatul” om alb pentru a fi însuşite şi folosite din păcate uneori chiar împotriva naturii.
Te întrebi probabil de unde au învăţat, la rândul lor, vânătorii san toate aceste secrete. Ei bine, direct de la natură. Ei au observat că onymacris – o insectă neagră ce seamănă cu un scarabeu sau cu un cărăbuş, doar că este dublu că mărime, întâlnit în zona în care Deşertul Namib se întâlneşte cu Coasta Scheletelor – are un mod original de a-şi procura apa necesară. Noaptea, când ceaţa fantomatică de deasupra dunelor de nisip întâlnite în apropierea Coastei Scheletelor coboară până la contactul cu nisipul, devenind mai densă, insecta stă nemişcată, aşteptând ca picăturile de apă să se condenseze pe elitrele sale. Atunci când consideră că s-au acumulat suficiente picături microscopice pe spatele său, ridică abdomenul cu ajutorul picioarelor din spate, coborând capul până la pământ într-o poziţie ce seamănă cu o rugăciune smerită. Această poziţie o ajută să-şi obţină apă vitală, care se scurge de pe tot corpul până în gura insectei.

Cine învaţă o insectă – despre care noi, oamenii, spunem că ar fi lipsită de cea mai elementară formă de inteligenţă – să supravieţuiască? Dar pe vrăbii cine le învaţă cum să supravieţuiască gerului năprasnic al iernii? Biblia ne spune că Domnul este Cel care poartă de grijă oricărei vieţuitoare, oricât de neînsemnată ar părea.

„Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Totuşi niciuna din ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu. Şi chiar perii din cap, toţi vă sunt număraţi. Deci să nu vă temeţi: voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii.” Luca 12: 6-7

Remus Ciutan, Director Exploratori, Conferința Transilvania Sud

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro