Vatican: Libertatea religioasă, pusă în pericol de „noile drepturi umane”

Secretarul de stat al Vaticanului, cardinalul Pietro Parolin, prezent la un simpozion pe tema libertăţii religioase organizat în cadrul ambasadei Statelor Unite la Vatican, a avertizat că „în ciuda atâtor eforturi depuse pentru promovarea și reîntărirea dreptului fudamental la libertate religioasă, ceea ce vedem este o continuă degradare a acestui drept în lume”.

Desigur, cardinalul s-a referit în principal la asalturile asupra libertăţii religioase în ţări precum China, unde recent Vaticanul a făcut pași importanţi în speranţa garantării dreptului catolicilor de a-și exercita în continuare religia. În acest sens, Parolin a condus negocierile între guvernul comunist și Sfântul Scaun asupra numirii episcopilor catolici.

Istoric vorbind, catolicismul a avut cele mai mari probleme în China, din cauza rolului pe care îl joacă papa în teologia catolică. Guvernul chinez poate accepta ca Roma să aibă autoritate spirituală, în schimb îi neagă autoritatea și influenţa administrativă, prin numirea directă a episcopilor care conduc Biserica Catolică chineză oficială. Însă, dacă aceștia nu primesc și acceptul papei, dar sunt puși în exerciţiul funcţiunii, își atrag automat excomunicarea. Ultimul astfel de episod s-a petrecut în 2012 și a provocat mari tensiuni în relaţia diplomatică dintre China și Vatican, în ciuda negocierilor pentru normalizarea relaţiei, care durează de peste două decenii.

Anul trecut însă, Vaticanul a ajuns la o nouă înţelegere cu guvernul chinez, în care acesta a acceptat să cedeze controlul asupra unor aspecte din procesul de numire a episcopilor. Însă, în continuare este neclar care va fi rezultat pe termen lung. Ce este clar este că guvernul comunist și-a înăsprit prigoana împotriva creștinilor, dar și a musulmanilor.

În afara unor cazuri specifice de acest gen, Parolin a mai vorbit și despre ameninţarea „noilor” drepturi umane, care tind să vină în conflict direct cu unele drepturi fundamentale ale omului și recunoscute la nivel internaţional, cum ar fi dreptul la libertate religioasă. În mod special, asta se întâmplă când dreptul la libertate religioasă este exercitat public și cu privire la căsătoria tradiţională sau la avort, viziuni care de bat cap în cap cu cele seculare, care nu mai văd religia ca pe o parte esenţială a naturii umane, a dat ca exemple Parolin.

În cel mai recent exemplu, Universitatea Yale a decis să retragă finanţarea studenţilor care lucrează pentru organzaţii conservatoare, la doar câteva săptămâni după ce studentul la drept Aaron Haviland atrăgea atenţia că în universitatea s-a creat un mediu ostil creștinilor. Însă, nu este vorba doar despre Yale. Unele dintre cele mai faimoase universităţi americani și britanice au declarat război deschis studenţilor, profesorilor și invitaţilor conservatori, pe care îi consideră „nefrecventabili”.

Situaţia a ajuns până acolo încât președintele american Donald Trump a semnat un ordin executiv ce leagă granturile de cercetare și alte fonduri oferite instituţiilor de educaţie superioară de felul în care acestea veghează dreptul studenţilor de a solicita liber informaţii și păreri contrare ideologiei majoritare. În ceremonia de semnare de la Casa Albă, președintele le-a atras în mod special atenţia „profesorilor și structurilor de putere” care caută să îi împiedice pe conservatori să conteste „ideologia rigidă de extrema dreaptă”.

„Atunci când discutăm despre liberatea religioasă, nu ar trebui să pierdem din vedere bazele antropologice ale acestui drept. Dacă facem asta, riscăm să înţelegem libertatea religioasă ca pe ceva auxiliar omului, din afara omului, în loc să o înţelegem ca pe un dar de la Dumnezeu care transcende dimensiunea naturii umane,” a mai punctat Parolin.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro