Vechiul și noul an

Devoțional zilnice 1 ianuarie 2019

Pe voi înșivă încercați-vă dacă sunteți în credință. Pe voi înșivă încercați-vă. (2 Corinteni 13:5)

Am intrat deja în noul an. Înainte să-i salutăm venirea, ne oprim să ne punem întrebarea: Ce rapoarte a înregistrat anul care tocmai a trecut în veșnicie, ducând cu sine atâtea poveri? (…) Să ne ferească Domnul ca, în acest moment important, să fim atât de ocupați cu alte probleme și să nu ne luăm timp pentru o cercetare de sine serioasă, sinceră și critică! Lucrurile de însemnătate minoră să le lăsăm pe plan secund, iar pe cele care privesc veșnicia să le punem pe primul plan. (…)

Niciunul dintre noi nu poate, prin propria tărie, să reprezinte caracterul Domnului Hristos, însă dacă Domnul Isus locuiește în inimă, spiritul care locuiește în El se va manifesta și în noi. Toate lipsurile noastre vor fi suplinite. Cine ar dori la începutul acestui nou an să aibă o nouă și autentică experiență în lucrurile privitoare la Dumnezeu? Îndreptați ce este rău pe cât este cu putință. Mărturisiți-vă greșelile și păcatele unii altora. Orice amărăciune, mânie și răutate să fie îndepărtate. Fie ca răbdarea, îndelunga răbdare, bunătatea și iubirea să devină parte a ființei voastre; atunci tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit va ajunge la maturitate în experiența noastră. (…)

Ne este de folos fiecăruia să beneficiem de harul Domnului Hristos, să fim blânzi și smeriți cu inima, statornici, neșovăielnici, neclintiți în adevăr; căci numai astfel vom putea înainta în sfințenie și vom corespunde pentru moștenirea sfinților în lumină. Să începem anul cu totală abnegație. Să ne rugăm pentru un discernământ clar… ca să putem fi pretutindeni martori pentru Hristos.

Timpul și talentele ne sunt date de Dumnezeu cu scopul de a fi folosite pentru onoarea și slava Sa. Preocuparea noastră sinceră, serioasă trebuie să fie aceea de a lăsa ca lumina să strălucească prin viața și caracterul nostru pentru a lumina cărarea către ceruri, astfel ca sufletele oamenilor să fie atrase de pe calea cea largă pe calea cea îngustă a sfințeniei. (…)

Este nevoie de oameni puternici în biserică, de lucrători de succes în via Domnului, de bărbați și femei care să lucreze astfel ca biserica să poată fi transformată după chipul Domnului Hristos și să nu se mai conformeze obiceiurilor lumii. Putem ori câștiga totul, ori pierde totul. Să trecem de partea lui Hristos – partea de care vom câștiga și vom lucra cu siguranță pentru ceruri. – Signs of the Times, 4 ianuarie 1883

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro