Vegheați și rugați-vă

Devoțional zilnice

Sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape. Fiți înțelepți dar și vegheați în vederea rugăciunii! (1 Petru 4:7)

Răscumpărătorul nostru a înțeles pe deplin nevoile oamenilor. El, care a coborât până acolo încât a luat asupra Sa natura umană, cunoștea slăbiciunile noastre. Domnul Hristos a trăit ca un exemplu pentru noi. El a fost ispitit în toate lucrurile ca și noi, astfel încât noi să putem să-i ajutăm pe cei care sunt ispitiți. (…)

Domnul Hristos a luat asupra Sa neputințele noastre și, în slăbiciunea umană, a trebuit să caute putere de la Tatăl Său. Adesea putea fi găsit în rugăciune fierbinte, în crâng, pe marginea lacului sau pe munte. El ne-a cerut imperios să veghem și să ne rugăm. Neglijarea vegherii și a cercetării serioase de sine este cea care duce la înfumurare și mândrie spirituală. Fără un simț profund al nevoii noastre de ajutor din partea lui Dumnezeu, nu va exista decât în mică măsură rugăciune serioasă, din inimă pentru ajutor divin. (…)

Vegherea continuă este în directă legătură cu rugăciunea. Acela care cugetă mereu la Dumnezeu beneficiază de o puternică apărare. Un astfel de om va simți imediat pericolele care amenință viața spirituală, iar sesizarea pericolului va determina această persoană să-L caute pe Dumnezeu pentru ajutor și protecție.

Sunt momente când creștinul este asediat de pericole, iar responsabilitățile par greu de îndeplinit. Dar norii care se adună pe calea noastră și primejdiile care ne înconjoară nu vor dispărea niciodată dacă dăm dovadă de un spirit șovăielnic, îndoielnic și în care lipsește rugăciunea. În asemenea momente, necredința spune: „Nu putem trece niciodată peste aceste obstacole; să așteptăm până vom vedea calea mai clar.” Însă credința îndeamnă cu curaj la înaintare, nădăjduind toate lucrurile, crezând toate lucrurile. (…)

Rugăciunea poate fi înălțată zilnic de cei ce se tem de Domnul, astfel ca El să le apere inima de dorințe rele și să le întărească sufletele pentru a se putea împotrivi ispitei. (…)

Cuvântul lui Dumnezeu ne îndeamnă: „Faceți în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni și cereri și vegheați la aceasta cu toată stăruința” și, de asemenea, „Fiți treji și vegheați în vedea rugăciunii”. În aceasta constă siguranța creștinilor, apărarea lor în mijlocul pericolelor care îi înconjoară pe cale. – Review and Herald, 11 octombrie 1881

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit