Venirea Duhului

Studiu majori 8 iulie 2018

În ascultare de porunca lui Isus, credincioşii au aşteptat la Ierusalim făgăduinţa Duhului şi au aşteptat cu rugăciuni fierbinţi, cu pocăinţă sinceră şi cu laude. În Ziua Cincizecimii, ei „erau toţi împreună în acelaşi loc”, probabil în aceeaşi cameră mare de sus amintită în Faptele 1. În curând însă aveau să iasă în public (Faptele 2:6-13).

1. Ce elemente supranaturale au însoţit revărsarea Duhului?

Faptele 2:1-3
1. În ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc.
2. Deodată, a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic şi a umplut toată casa unde şedeau ei.
3. Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei.

Scena a fost cu totul neobişnuită. Mai întâi, un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic a venit din cer şi a umplut toată casa. Apoi, nişte limbi ca de foc s-au împrăştiat şi s-au aşezat câte una pe fiecare dintre cei prezenţi.

În Scriptură, vântul şi focul sunt asociate frecvent cu o teofanie, o manifestare a Divinităţii (vezi Exodul 3:2; 19:18; Deuteronomul 4:15). Ele apar, de asemenea, în descrierile Duhului lui Dumnezeu (Ioan 3:8; Matei 3:11). La Cincizecime, indiferent de semnificaţia acestor fenomene, ele au semnalat un moment special din istoria mântuirii: revărsarea promisă a Duhului.

Duhul a fost continuu activ. Influenţa Sa asupra poporului lui Dumnezeu din perioada Vechiului Testament a fost de multe ori remarcabilă, dar nu a fost niciodată completă. „În timpul perioadei patriarhale, influenţa Duhului Sfânt fusese deseori descoperită în chip vădit, însă niciodată în plinătatea ei. Acum, ascultând de cuvântul Mântuitorului, ucenicii au înălţat rugăciuni fierbinţi pentru acest dar şi, în cer, Domnul Hristos a adăugat şi mijlocirea Sa. El a cerut darul Duhului, ca să-l poată revărsa asupra poporului Său.” – Ellen G. White, Faptele apostolilor, ed. 2014, p. 29

Ioan Botezătorul a vestit că Mesia care era gata să vină avea să boteze cu foc (Luca 3:16; vezi Faptele 11:16) şi Isus Însuşi a vorbit despre acest lucru de câteva ori (Luca 24:49, Faptele 1:8). Această revărsare avea să constituie primul Său act de mijlocire înaintea lui Dumnezeu (Ioan 14:16,26; 15:26). La Cincizecime, făgăduinţa s-a împlinit.

Botezul cu Duh Sfânt din Ziua Cincizecimii a fost un eveniment unic, legat de biruinţa lui Isus pe cruce şi de înălţarea Sa la cer, dar umplerea cu Duhul Sfânt este o experienţă ce trebuie repetată continuu în viaţa credincioşilor (Faptele 4:8,31; 11:24; 13:9,52; Efeseni 5:18).

Ce dovezi ai că Duhul Sfânt lucrează în viaţa ta?

Post-ul Venirea Duhului apare prima dată în Studiu Biblic.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro