Venirea lui Anania

Studiu majori 31 iulie 2018

Când şi-a dat seama că vorbea cu Isus Însuşi, Saul a pus o întrebare care I-a oferit Domnului ocazia aşteptată: „Doamne, ce vrei să fac?” (Faptele 22:10). Ea arată părerea lui de rău pentru faptele săvârşite până la momentul acela, dar şi dispoziţia necondiţionată de a se lăsa îndrumat de Isus de atunci înainte. El a fost dus de însoţitori în Damasc, unde a aşteptat îndrumări despre ce trebuia să facă mai departe.

Faptele 9:10-19
10. În Damasc era un ucenic, numit Anania. Domnul i-a zis într-o vedenie: „Anania!” „Iată-mă Doamne”, a răspuns el.
11. Şi Domnul i-a zis: „Scoală-te, du-te pe uliţa care se cheamă „Dreaptă” şi caută în casa lui Iuda pe unul zis Saul, un om din Tars. Căci iată, el se roagă;
12. şi a văzut în vedenie pe un om, numit Anania, intrând la el şi punându-şi mâinile peste el, ca să-şi capete iarăşi vederea.”
13. „Doamne”, a răspuns Anania, „am auzit de la mulţi despre toate relele pe care le-a făcut omul acesta sfinţilor Tăi în Ierusalim;
14. ba şi aici are puteri din partea preoţilor celor mai de seamă, ca să lege pe toţi care cheamă Numele Tău.”
15. Dar Domnul i-a zis: „Du-te, căci el este un vas pe care l-am ales, ca să ducă Numele Meu înaintea Neamurilor, înaintea împăraţilor şi înaintea fiilor lui Israel;
16. şi îi voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu.”
17. Anania a plecat; şi, după ce a intrat în casă, a pus mâinile peste Saul şi a zis: „Frate Saule, Domnul Isus, care ţi S-a arătat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca să capeţi vederea şi să te umpli de Duhul Sfânt.”
18. Chiar în clipa aceea, au căzut de pe ochii lui un fel de solzi; şi el şi-a căpătat iarăşi vederea. Apoi s-a sculat şi a fost botezat.
19. După ce a mâncat, a prins iarăşi putere. Saul a rămas câteva zile cu ucenicii care erau în Damasc.

În Faptele 9:10-19, Biblia ne arată cum a lucrat Domnul ca să-l pregătească pe Saul din Tars pentru a fi transformat în apostolul Pavel. I-a cerut lui Anania într-o viziune să se ducă la Saul şi să-şi pună mâinile peste el ca să-şi recapete vederea. Anania îl ştia deja pe Saul şi ştia câţi credincioşi suferiseră şi chiar muriseră din cauza lui. El aflase de motivul venirii lui Pavel în Damasc şi n-ar fi vrut nicidecum să fie prima lui victimă de acolo. Ezitarea lui este explicabilă.

Ceea ce nu ştia era că Saul avusese deja o întâlnire personală cu Isus care îi schimbase radical viaţa. Nu aflase că el nu mai lucra pentru Sinedriu şi că tocmai fusese chemat de Domnul în slujba Sa. Nu ştia că el nu mai era un apostol al Sinedriului, ci instrumentul ales de Isus pentru a duce Evanghelia la evrei şi la neamuri.

3. Ce declaraţie specială face Pavel cu privire la slujba lui de apostol?

Galateni 1:1,11,12
1. Pavel, apostol nu de la oameni, nici printr-un om, ci prin Isus Hristos şi prin Dumnezeu Tatăl care L-a înviat din morţi,

11. Fraţilor, vă mărturisesc că Evanghelia propovăduită de mine nu este de obârşie omenească;
12. pentru că n-am primit-o, nici n-am învăţat-o de la vreun om, ci prin descoperirea lui Isus Hristos.

În Galateni, Pavel susţine că a primit Evanghelia pe care o propovăduia şi slujba de apostol de la Isus Hristos şi nu de la o autoritate omenească. Afirmaţia aceasta nu neagă rolul jucat de Anania în chemarea lui. Anania nu a făcut decât să-i confirme misiunea pe care o primise deja pe drumul spre Damasc de la Isus Însuşi.

Schimbarea pe care o suferise fusese atât de evidentă, încât nu putea fi pusă pe seama vreunui om. Doar intervenţia divină poate fi explicația pentru trecerea lui bruscă de la opoziţia cea mai ferventă faţă de Isus la acceptarea Lui ca Mântuitor şi Domn, renunţând la absolut tot – convingeri, reputaţie, carieră – pentru a deveni un apostol devotat şi eficient.

Ce aspecte din convertirea lui Saul ne arată cum acţionează harul divin în viaţa omului? Ce îţi spune convertirea lui despre persoanele cu privire la care te îndoieşti că vor veni vreodată la credinţa adevărată?

Post-ul Venirea lui Anania apare prima dată în Studiu Biblic.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro