Veniţi la Mine!

Devoțional zilnic 25 februarie 2020

Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară. Matei 11:28-30

M-am surprins simţindu-mă agitată. Aveam foarte multe lucruri de făcut într-un timp foarte scurt – istoria vieţii mele! Dar mi-a venit în minte şi faptul că nu aveam de ce să mă grăbesc, atâta timp cât eram cu adevărat condusă de Dumnezeu. M-am gândit la Isus. Se spune că nu Se grăbea niciodată. Era mereu calm şi liniştit. Uneori şedea pe munte (Matei 15:29-31). Când mulţimile se adunau, El le învăţa, le vindeca, le împlinea nevoile, iar oamenii îl lăudau pe Dumnezeu. Pare posibil de reprodus această atitudine de către părinţii extrem de ocupaţi?

Gândul că nu era nevoie să mă grăbesc era încurajator într-un mod ciudat – faptul că nu trebuie să mă simt presată de timp sau încordată, în vreme ce mă strofoc să bifez fiecare element din lista cu lucruri de făcut, era total contrar modului meu de a fi. Ai observat, ca părinte, că atunci când ai grijă de copii toată ziua, lista cu obligaţii nu pare că se va termina niciodată?

Ador relatarea biblică despre reîntâlnirea dintre Iacov şi Esau. Esau a vrut ca ei să călătorească împreună, dar Iacov i-a spus fratelui său să o ia înainte, deoarece el avea nevoie să parcurgă drumul încet, pentru binele copiilor lui. Iacov voia să menţină un ritm pe care ai lui îl puteau suporta. Dacă încercăm să ne mişcăm în ritmul nostru rapid, târându-i pe copii după noi pentru a ţine pasul cu punctele din agendă, vom sfârşi prin a ne simţi frustraţi şi chiar revoltaţi, iar aceasta nu le aduce niciun bine copiilor noştri. Avem un Prieten care ne cheamă să venim şi să ne odihnim puţin (Marcu 6:31), găsind revigorare şi o nouă perspectivă!

Doamne, iartă-mă că încerc uneori să-mi urmăresc agenda într-un mod egoist! Învaţă-mă cum să încetinesc şi să împlinesc nevoile copiilor mei, aşa cum şi Tu ai făcut-o pentru oamenii care Te căutau în fiecare zi!


Belinda Solomon

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro