Vest-europenii neafiliaţi plătesc totuși impozit pentru biserică

În Europa Occidentală și secularizată, oamenii care finanţează biserica sunt mai numeroși decât cei care participă la slujbe. Aceasta este concluzia unui raport Pew privind adeziunea vest-europenilor la plata impozitelor direcţionate spre biserici.

Sociologii de la Pew au analizat situaţia din 15 ţări și au descoperit că șase dintre ele prevăd ca obligatorie plata unor taxe colectate de către biserici. E vorba de Austria, Danemarca, Finlanda, Germania, Suedia și Elveţia. În Italia, Portugalia și Spania, statul a creat programe de impozitare voluntară cu direcţionare către biserici, iar Belgia, Marea Britanie, Franţa, Irlanda, Olanda și Norvegia nu colectează deloc astfel de taxe.

„În șase ţări vest-europene, în care taxa pentru biserică este obligatorie pentru toţi membrii botezaţi ai bisericilor creștine mari (și, în unele cazuri și ai altor grupuri religioase), majoritatea adulţilor spun că plătesc această taxă”, au notat autorii raportului Pew. „Procentul celor care se identifică drept plătittori de taxe pentru biserici variază de la 68% dintre respondenţi în suedia, la 80% în Danemarca, în condiţiile în care, în oricare ţară analizată, media cetăţenilor care au plătit impozitul pentru biserică dar nu îl mai plătesc în prezent este de 1 din 5 cetăţeni”. Mai mult, au constatat sociologii, printre cei care declară că plătesc, marea majoritate spun și că cel mai probabil nu vor face niciun demers legal pentru ca în viitor să nu mai plătească acest impozit.

Cota de impozitare diferă de la un stat european la altul. În ţări precum Austria, Danemarca, Finlanda sau Suedia, aceasta variază între 1% și 2% din venitul impozitabil al cetăţenilor. În Germania, impozitul poate însuma chiar și 8% sau 9% din totalul impozitabil. În anul 2017, acest procent s-a tradus în suma de 11,7 miliarde de euro.

În majoritatea ţărilor, taxele sunt colectate de stat și apoi redistribuite bisericilor care iau parte la acest sistem. De cele mai multe ori este vorba despre Biserica Romano-Catolică și marile biserici protestante (Luterană și Reformată). În unele ţări, comunitatea evreiască beneficiază și ea de taxe. În Germania se discută despre instituirea unui impozit în sprijinul moscheilor, care ar acţiona ca o contraforţă împotriva influenţei fondurilor venite din ţări care găzduiesc celule radicale, precum Arabia Saudită. Însă descentralizarea comunităţilor musulmane face dificilă includerea islamului în sistemul de impozitare.

În Islanda, cota parte din venitul cetăţenilor ajunge sau la biserică, sau în trezoreria statului, dacă persoana impozitată nu este afiliată niciunei biserici. În Italia, 0,8% din toate impozitele sunt direcţionate către scopuri caritabile, iar contribuabilii pot opta pentru o biserică sau organizaţie anume care să beneficieze de cota din impozitul lor. Circa patru cincimi din aceste impozite sunt încasate de Biserica Catolică.

Motivele pentru care mulţi contribuabili nereligioși nu se dezafiliază oficial, deși nu participă la viaţa comunităţii religioase sunt numeroase. Pe de o parte, birocraţia dezafilierii îi descurajează pe mulţi care s-au înregistrat formal într-o biserică dar nu se identifică cu tradiţia ei religioasă. În Germania, potrivit legislaţiei în vigoare, un fost membru al unei biserici nu poate solicita serviciile acelei biserici, nici măcar pentru o înmormântare în biserică.

Pe de altă parte, bisericile sunt puternic ancorate în reţele de sprijin social care sunt foarte utile societăţii. „Bisericile îi hrănesc pe săraci, îi adăpostesc pe nevoiași, conduc spitale deschise tuturor și cred că lucrul acesta trebuie sprijinit”, declara un protestant din Berlin care, deși nu mai merge la biserică, plătește impozit pentru aceasta de zeci de ani.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro