Vindecarea orbului

Devoțional zilnic 22 august 2019

N-a păcătuit nici omul acesta, nici părinții lui, ci s-a născut așa ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. (Ioan 9:3)

Când trecea, Isus a văzut un orb din naștere. Ucenicii Lui L-au întrebat: „Învățătorule, cine a păcătuit, omul acesta sau părinții lui, de s-a născut orb?”

Din întrebarea pe care I-au pus-o lui Isus ucenicii, reiese că ei credeau că toate bolile și suferințele sunt rezultatul păcatului. Şi este adevărat, dar Domnul Isus a vrut să arate că era greșită concepția conform căreia cel care suferea mai mult era neapărat și un mare păcătos. În timp ce încerca să le schimbe acest mod de a gândi, El a scuipat pe pământ și a făcut tină din scuipat și, ungând cu aceasta ochii orbului, i-a spus: „Du-te de te spală în scăldătoarea Siloamului (care, tălmăcit, înseamnă «Trimis»); el s-a dus, s-a spălat și s-a întors văzând.” Domnul Isus a răspuns întrebării pe care i-au pus-o ucenicii într-un mod practic, în felul în care răspundea întrebărilor care I se puneau din curiozitate. Nu era treaba ucenicilor să discute cine a păcătuit sau nu, ci ei trebuiau să înțeleagă puterea lui Dumnezeu, îndurarea și mila Sa manifestate în redarea vederii orbului. Toți trebuiau să înțeleagă că nu exista nicio putere vindecătoare în tină sau în scăldătoarea la care a fost trimis să se spele, ci acea putere se afla în Hristos. (…)

Prietenii și cunoștințele tânărului care fusese vindecat îl priveau cu îndoială, căci atunci când i s-au deschis ochii, fața acestuia s-a schimbat, a început să radieze și l-a făcut să pară un alt om. „Este el oare?” era întrebarea care trecea de la unul la altul. Unii ziceau: „Seamănă cu el”, însă cel care primise marea binecuvântare a făcut să înceteze discuția, spunând: „Eu sunt.” El le-a spus apoi de Isus și în ce fel l-a vindecat, iar ei l-au întrebat: „«Unde este Omul acela?» El a răspuns: «Nu știu.» Au adus la farisei pe cel ce fusese orb. Şi era o zi de Sabat când făcuse Isus tină și-i deschisese ochii… Atunci, unii din farisei au început să zică: «Omul acesta nu vine de la Dumnezeu pentru că nu ține Sabatul.» Alții ziceau: «Cum poate un om păcătos să facă asemenea semne?» Şi era dezbinare între ei.”

Ei nu știau că Acela care făcuse Sabatul, care cunoștea toate îndatoririle legate de Sabat, fusese Cel ce-l vindecase pe orb. – Signs of the Times, 23 octombrie 1893

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro