Domnul oştirilor a jurat şi a zis: „Da, ce am hotărât se va întâmpla, ce am pus la cale se va împlini.” – Isaia 14:24
La sfârşitul lunii mai 2003, aveam treizeci şi doi de ani şi încă eram singură. L-am întrebat pe Dumnezeu dacă greşeam încrezându-mă în El să îmi aleagă un soţ, luând în calcul că cineva îmi spusese că nu ar trebui să îmi pun responsabilităţile pe umerii lui Dumnezeu. Dat fiind faptul că Dumnezeu deja mă călăuzise într-o decizie dificilă, când trebuia să aleg între două locuri de muncă, I-am cerut să îmi aleagă şi soţul.
În acea noapte am avut un vis. Când m-am trezit, mi-am amintit bărbatul din visul meu. Avea păr mai lung şi creţ şi îmi zâmbea în timp ce vorbeam şi ne jucam cu doi băieţei.
Odată cu trecerea anilor, am simţit îndemnul că Dumnezeu îmi dădea libertatea de a-mi alege un soţ. Am simţit că El dorea ca eu să ştiu că nu trebuia să mă îngrijorez, deoarece, la timpul stabilit de El, avea să mă pună exact în locul în care trebuia să fiu pentru a-l întâlni pe viitorul meu soţ.
Au trecut mulţi ani de atunci. Decizia de a continua să aştept îmi aparţine. Multe persoane dragi mie m-au sfătuit să uit de impresiile de demult din visul meu care a venit în urma rugăciunii. „Timpul trece”, îmi reamintesc ei constant. Totuşi, eu doresc să continui să îmi petrec timpul cu Dumnezeu şi să Îi cunosc glasul.
Astăzi, cât încă aştept, vreau să te încurajez şi pe tine să aştepţi făgăduinţele pe care ţi le-a făcut Dumnezeu. Chiar dacă vor trece decenii, nu încerca să îl ajuţi pe Dumnezeu şi să alergi înaintea Lui.
Asta a făcut Avraam când nu a primit fiul promis pe cât de repede se aştepta el. Totuşi, faptul că Agar, slujitoarea Sarei, i-a dăruit un fiu sau faptul că s-a gândit să îl adopte pe Eliezer, toate acestea nu puteau împlini făgăduinţa făcută de Dumnezeu de a-i dărui un fiu. Dumnezeu i-a promis Sarei că ea va naşte un fiu, chiar dacă acest lucru era imposibil din punct de vedere raţional şi biologic. La timpul stabilit de Dumnezeu, fiul avea să se nască. Aşa a fost. Această relatare îmi aminteşte că prea adesea, atunci când încercăm să îl „ajutăm” pe Dumnezeu, rezultatul aduce catastrofă!
Promit să scriu cândva finalul poveştii mele. Totuşi, astăzi aş vrea să te încurajez să te agăţi prin credinţă de promisiunile pe care ţi le-a făcut Dumnezeu. Aşteaptă cu răbdare împlinirea lor — chiar dacă va trebui să aştepţi ani de zile. La timpul stabilit de Dumnezeu şi pe calea aleasă de El, „fiul făgăduinţei” va veni, al tău şi al meu. Nu pentru că am merita, ci pentru că Dumnezeu este Cel care a făgăduit!
Kenia Kopitar