Voi fi acolo

Devoțional de seară 8 septembrie 2019

Domnul însuşi va merge înaintea ta, El însuşi va fi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa; nu te teme şi nu te înspăimânta! – Deuteronomul 31:8

Mătuşa mea m-a înscris la o şcoală privată la câţiva kilometri de casă. În fiecare dimineaţă mă ducea la şcoală şi o altă rudă de-a mea mă lua după ore. În drum spre şcoală, mătuşa mea mă asigura din nou şi din nou că cineva mă va aştepta la sfârşitul orelor şi să nu mă îngrijorez. Tot ce trebuia să fac era să stau în faţa şcolii pentru ca persoana care venea să mă ia să mă poată vedea.

Într-o dimineaţă, mergând spre şcoală, mătuşa mea mi-a spus că ea urma să vină să mă ia la terminarea orelor. A spus că va ajunge în faţa şcolii cât poate de repede. Trebuia să aştept doar câteva minute.

Imediat după ce s-au terminat orele, am mers în faţa şcolii. Am stat acolo şi am aşteptat-o pe mătuşa mea să sosească. La început nu a fost chiar rău, mai erau şi alţi copii care îşi aşteptau părinţii. Dar văzându-i pe toţi că merg spre casă, am început să mă îngrijorez că mătuşa mea nu va mai veni după mine. Apoi am rămas chiar singură. Mă forţam să nu plâng, aşa că mergeam în stânga şi în dreapta pe lângă şcoală. Femeia de serviciu a rămas cu mine o vreme, până a plecat şi ea acasă. Mătuşa mea nu era nicăieri.

La devoţionalul de dimineaţă, mătuşa mi-a reamintit că ea va veni după mine să mă ia. Mi-a mai spus că, dacă începe să îmi fie teamă, pot vorbi cu Dumnezeu. Aşa că am înălţat o scurtă rugăciune. Totuşi, la vârsta de şapte ani (chiar şi cu rugăciune) este foarte greu să aştepţi. Treizeci de minute mai târziu (care mi s-au părut ore) am văzut-o pe mătuşa mea venind. Ea a fost reţinută puţin cu o treabă şi de aceea nu a reuşit să ajungă la timp la şcoală. Totuşi, deoarece promisese că va veni să mă ia, a vrut să fie sigură că îşi îndeplineşte promisiunea. Am fost foarte bucuroasă să o văd! Mătuşa mea s-a ţinut de promisiune în ciuda obstacolelor.

Tot aşa şi Dumnezeu, El îşi ţine promisiunile. Uneori suntem speriaţi văzând anumite evenimente din viaţa noastră şi începem să ne îndoim că Dumnezeu va fi acolo atunci când avem nevoie de El. Simţim că nu mai este nicio cale de ieşire. Versetul biblic de astăzi ne reaminteşte că Dumnezeu promite să fie cu fiecare dintre noi, indiferent de situaţie.

Nu uita, Dumnezeu nu te va părăsi şi nu te va uita. Făgăduinţele Sale sunt sigure şi adevărate.


Diantha Hall-Smith

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro