Devoțional zilnic

Voi porni încet

Domnul meu s-o ia înaintea robului său, şi eu voi porni încet pe urmă, la pas cu turma, care va merge înaintea mea, şi la pas cu copiii. Geneza 33:14

Ce e cu această viaţă accelerată la o aşa viteză mare şi care a reuşit să ne hipnotizeze planeta? Parcă lumea s-a blocat pe butonul de rulare înainte. Încercăm să înghesuim din ce în ce mai multe activităţi într-un timp din ce în ce mai limitat. Îţi aminteşti când trebuia să iniţiezi un apel telefonic? Acum există funcţia de apelare rapidă. Obişnuiam să citim, acum facem o citire rapidă. Obişnuiam să comunicăm, acum avem parte de comunicare rapidă.

Cum interferează această obsesie pentru viteză cu modul în care ne creştem copiii? Eu consider că ne face să uităm faptul că procesul de creştere necesită timp, maturizarea are nevoie de ani de zile, iar cizelarea unui caracter durează o viaţă.

Îmi amintesc că, într-o vară, am încercat să fiu tatăl perfect şi să îi învăţ pe copiii mei să-şi folosească în mod eficient timpul liber. Am pregătit cu conştiinciozitate un program care începea la ora 8, dimineaţa, şi se termina la ora 20, seara, în care am înghesuit cât mai multe activităţi posibil. Nu voiam să pierd niciun minut. Nu a durat decât două zile până când toată lumea a obiectat şi s-a plâns de noul regim. Am realizat ce făceam şi că aveam nevoie să o las mai moale doar atunci când fiul meu mi-a spus: „Tată, noi suntem copii, nu adulţi” şi astfel să-mi ajustez tehnica de învăţare la un ritm care putea fi suportat de copii.

Din versetul de azi, noi înţelegem că Iacov avea empatie pentru familia lui. După momentele de confruntare emoţională cu fratele său, Esau s-a oferit să meargă în faţa lui şi a familiei lui numeroase, pentru a-i îndruma înapoi spre tatăl lor. Iacov i-ar fi putut porunci cu uşurinţă familiei lui: „Hai, gata, toată lumea, grăbiţi pasul; să ne grăbim! Tatăl meu mă aşteaptă. Haideţi repede!” în schimb, Iacov s-a controlat şi, chiar dacă era nerăbdător să ajungă acasă pentru a-şi vedea tatăl, a înţeles limitările copiilor săi şi a ales să o ia încet, într-un ritm suportat de ei.

Tată, îţi mulţumesc pentru şansa pe care o avem de a ne îndruma copiii în această viaţă! Te rog, ajută-ne să fim răbdători cu ei şi să aşezăm nevoile lor deasupra nevoilor noastre! Avem încredere în promisiunea Ta de a ne oferi înţelepciune azi şi în fiecare zi.

Ruber J. Leal