Vom moșteni împărăția

Devoțional zilnice

Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, de moşteniţi împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. (Matei 25:34)

Fiecare acţiune a noastră de a-i ajuta pe copiii lui Dumnezeu va fi răsplătită ca şi cum ar fi făcută Lui.

În ziua socotelilor finale. Domnul Hristos va prezenta înaintea oamenilor marea lucrare pe care El a făcut-o pentru ei, prin aceea că Şi-a dat viaţa pentru răscumpărarea lor. El va prezenta înaintea lor lucrarea plină de credincioşie pe care ei au făcut-o pentru El. Ce extraordinară iubire este aceasta! El menţionează chiar lucrarea păgânilor, care nu aveau o cunoaştere inteligentă a Legii lui Dumnezeu, dar care au îndeplinit chiar lucrurile cerute de Lege, pentru că ei au ascultat de vocea ce le vorbea prin lucrurile din natură. Când Duhul Sfânt insuflă spiritul lui Hristos în inima păgânului, şi el îi ajută pe slujitorii lui Dumnezeu, stârnirea compasiunii inimii este contrară naturii sale, contrară educaţiei sale. Harul lui Dumnezeu, lucrând asupra minţii întunecate, a înmuiat natura sălbatică, needucată prin înţelepciunea oamenilor. (…)

Domnul Hristos implantează harul Său în inima sălbaticului, şi el slujeşte nevoilor misionarilor, chiar dinainte ca el să fi auzit sau să fi înţeles cuvintele adevărului vieţii. Priviţi acea mulţime adunată în jurul slujitorului lui Dumnezeu, ca să-i facă rău! Dar Dumnezeu lucrează asupra inimii şi minţii poate cel puţin a unuia care să îi ia apărarea slujitorului Său; şi când consiliul de război a hotărât nimicirea vieţii creştinului, mijlocirea acelui sălbatic schimbă hotărârea, şi viaţa lui este salvată. O, ce iubire se revarsă asupra acelui sălbatic pentru acest unic act! Unuia ca acesta Domnul Hristos îi va spune în ziua judecăţii: „Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, de moşteniţi împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. Căci am fost flămând şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin şi M-aţi primit; am fost gol şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă şi aţi venit pe la Mine” (Matei 25:34-36). (Review and Herald, 20 septembrie 1898)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit