Vorbind cu Dumnezeu

Devoțional zilnic 31 ianuarie 2020

Fiule, nu uita învăţăturile mele şi păstrează în inima ta sfaturile mele! Căci ele îţi vor lungi zilele şi anii vieţii tale şi-ţi vor aduce multă pace. Să nu te pără-sească bunătatea şi credincioşia: leagă-ţi-le la gât, scrie-le pe tăbliţa inimii tale. Şi astfel vei căpăta trecere şi minte sănătoasă înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor, încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Proverbele 3:1-5

Începând cu ziua în care părinţii L-au găsit la templu, comportamentul lui Isus a început să fie un mister centru ei. Părea foarte diferit. Cel mai fericit era când rutea petrece timp singur pe câmpuri sau prin pădure, orbind cu Dumnezeu. Putea fi găsit dimineaţa devreme într-un loc liniştit, meditând, citind Scriptura sau rugându-Se.

Isus S-a comportat întotdeauna cu dragoste şi cu respect faţă de mama Lui. Maria credea în inima ei că fiul ei este Mesia, Cel promis. Dar nu avea curajul de a le spune şi altora. Ea a suferit odată cu El în fiecare moment din viaţa Lui. A văzut felul în care era tratat şi era deseori prinsă la mijloc încercând să îl apere. Maria ştia că viaţa din familie şi îngrijirea mamei erau toarte importante în formarea caracterului unui copil. Se preocupa de felul în care caracterul lui Isus era cizelat acasă.

Maria a stăruit deseori de Isus să urmeze regulile rabinilor, dar nici măcar ea nu îl putea convinge să renunţe la timpul Lui împreună cu Tatăl în natură sau la ajutorul acordat oamenilor sau animalelor de câte ori observa că sunt în nevoie. Maria s-a neliniştit când rabinii i-au cerut ajutorul pentru a-L controla pe Isus.

Dar când El Şi-a justificat acţiunile arătându-i Scripturile, inima ei a fost cuprinsă de pace.

Isus umbla în fiecare zi împreună cu oameni care erau aspri şi necugetaţi. Avea de-a face cu soldaţi, cu samariteni şi cu ţărani. Îi ajuta la căratul poverilor, le adresa cuvinte de încurajare şi le împărtăşea ceea ce învăţase despre dragostea şi bunătatea lui Dumnezeu.

Tată, dacă Isus S-a retras ca să vorbească cu Tine, cu cât mai multă nevoie avem noi astăzi să facem la fel? în mijlocul aşteptărilor contrastante ale celorlalţi de la noi, Te rog să ne ajuţi să ne păstrăm ochii aţintiţi spre Tine şi Cuvântul Tău! Fie ca întotdeauna să Te căutăm pe Tine, în primul rând! Întotdeauna.


Jerry D. Thomas

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro