Vrăjmășia, darul lui Dumnezeu

Devoțional zilnic

Vrăjmășie voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța ei. Aceasta îți va zdrobi capul și tu îi vei zdrobi călcâiul. (Geneza 3:15)

Urmărește versiunea video aiciaici.

În această primă profeție conținută în Scriptură se găsește vestirea mântuirii. Deși o parte a sentinței a fost pronunțată asupra șarpelui, aceasta a fost rostită în auzul primilor noștri părinți și, de aceea, ea trebuie privită ca o făgăduință. În timp ce anunță războiul dintre Satana și omenire, aceasta declară că puterea marelui vrăjmaș va fi în cele din urmă zdrobită.

Adam și Eva stăteau în fața Dumnezeului lor ca nelegiuiți, așteptând sentința pe care o atrăsese călcarea Legii. Dar înainte ca să audă despre spini și pălămidă, despre necazurile și durerile care urmau să fie partea lor și despre țărâna în care aveau să se întoarcă, ei au ascultat cuvinte care cu siguranță le-au inspirat speranță. Deși trebuiau să sufere din cauza puterii vrăjmașului lor, ei puteau privi înainte spre biruința finală.

Dumnezeu declară: „Vrăjmășie voi pune.” Această vrăjmășie este pusă în mod supranatural și nu este întreținută în mod natural. Când Adam și Eva au păcătuit, natura lor a devenit păcătoasă și ei erau în armonie, nu în dușmănie, cu Satana. Trufașul uzurpator, după ce reușise să-i ademenească pe primii noștri părinți, așa cum reușise cu o parte dintre îngeri, conta pe faptul că avea asigurată supunerea acestora și cooperarea lor în toate acțiunile lui împotriva guvernării cerului. Nu exista dușmănie între el și îngerii căzuți. Orice discordie ar fi existat între ei, toți erau uniți ca niște benzi de oțel în opoziția și ura lor împotriva lui Dumnezeu. Însă când a auzit că sămânța femeii avea să zdrobească capul șarpelui, Satana a știut că, deși avusese succes în a corupe natura umană și a o asimila propriei sale naturi, totuși, printr-un proces necunoscut, tainic, Dumnezeu avea să le redea oamenilor puterea pe care o pierduseră și să-i facă în stare să se împotrivească și să-l învingă pe cel care-i cucerise.

Harul pe care Domnul Hristos îl implantează în suflet este cel care creează vrăjmășia împotriva lui Satana. Fără acest har, am continua să fim captivi ai lui Satana, servitori oricând gata să-i îndeplinim porunca. Noul principiu din suflet creează conflict în locul în care până atunci fusese pace. Puterea pe care ne-o dă Domnul Hristos ne face în stare să ne împotrivim și să rezistăm tiranului și uzurpatorului. Ori de câte ori oamenii urăsc păcatul în loc să-l iubească, atunci când ei se împotrivesc și biruiesc acele patimi care îi stăpâneau, intră în acțiune un principiu care vine cu totul de sus. – Review and Herald, 18 iulie 1882

Leave a CommentSubmit