Vreau să mă încarc!

Devoțional zilnice

Dar, dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat. – 1 loan 1:7

Stăteam în avion, aşteptând de multă vreme decolarea, după o perioadă şi mai lungă de aşteptare într-un aeroport aglomerat. Era şi mai aglomerat decât de obicei, din cauza unor furtuni care întârziaseră operaţiunile din întregul aeroport.

A fost o prioritate pentru mine să dau telefoane ca să reprogramez întâlniri, să refac rezervări la hotel şi să cumpăr alte bilete de avion. Toată lumea din avion părea să aibă aceleaşi nevoi şi toate telefoanele păreau să nu mai aibă decât puţină baterie.

Ce bine că mi-am luat timp să îmi încarc bateria externă! mi-am zis, în timp ce introduceam mufa încărcătorului în bateria externă. Bineînţeles că nu aveam suficientă baterie pentru toată lumea din avion. Dar aveam suficientă cât să îi ofer şi partenerei mele de scaun când am văzut-o cum, neajutorată, îşi ţinea în mână telefonul inert şi se uita cu jind la încărcătorul meu.

Dacă nu mi-aş fi luat măsuri de precauţie? m-am gândit. Dacă nu mi-aş fi făcut timp să îmi încarc şi să îmi iau bateria externă?

Atât eu, cât şi colega mea de scaun aveam nevoie să luăm legătura cu familia şi cu cei de la serviciu. Fără energie în telefon, am fi fost deconectaţi de toţi, fără posibilitate de comunicare. Faptul că mi-am luat timp să încarc bateria suplimentară m-a ajutat acum să rămân în legătură cu ceilalţi atunci când aveam cea mai mare nevoie.

Dar cum rămâne cu bateriile mele spirituale? Sunt la fel de atentă să îmi iau timp să le menţin încărcate la maximum?

De câte ori nu se întâmplă să ies repede pe uşă fără să mă încarc în viaţa spirituală? De câte ori sunt fără puterea de a comunica cu familia cerească? De câte ori am lăsat pe cineva fără puterea lui Dumnezeu pentru că nu am avut ce să îi ofer?

Poate că nu putem împărtăşi lumii întregi binecuvântările noastre, dar faptul de a ne lua timp să fim încărcaţi la maximum ne ajută să le oferim şi semenilor binecuvântările pe care le-am primit.

Doamne, ajută-mă să mă încarc la maximum cu Tine în fiecare dimineaţă, as fel ca să am în viaţa mea lumina şi puterea Ta! Fie ca bateria mea spirituală să fie complet încărcată, ca să pot să Te prezint altora, care au nevoie să fie şi ei în legătură cu Tine! Amin!

Suzanne Blaylock

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit