Zacheu – reabilitare nesperată

Devoțional zilnic 10 septembrie 2019

Isus i-a zis:„Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, căci şi el este fiul lui Avraam.” Luca 19:9

Meseria lui Zacheu era bănoasă, dar nu era bine văzută. Starea sa materială bună era plătită greu cu un tribut de dispreţ din partea vecinilor şi a tuturor. Dar şi pentru Zacheu şi casa lui exista speranţă de reabilitare. Aceasta nu venea nicidecum de la conducătorii cei mari de la Ierusalim, ci de la un învăţător care călătorea din loc în loc pentru a face bine la toţi şi pentru a propovădui mântuirea.

O altă problemă a lui Zacheu era statura sa mică. Nu îl deranjau atât de mult glumele oamenilor făcute pe această temă, cât neputinţa sa de a-L vedea pe Isus. Învingându-şi orice teamă că cineva ar putea face remarce răutăcioase, Zacheu s-a urcat repede într-un pom de pe marginea drumului pe unde avea să treacă Isus. Ridicându-se deasupra situaţiei sale joase, nu numai că a reuşit să-L vadă pe Hristos, dar s-a făcut imediat remarcat de Acesta. Gestul său nu putea trece neobservat şi nefructificat.

Când a ajuns în dreptul pomului unde se afla Zacheu şi Şi-a îndreptat privirea spre el, Hristos a cunoscut îndată că aceasta era ocazia cea mare, aşa că planul Său de lucru a cuprins întreaga casă a vameşului.

Afirmaţia publică a învăţătorului că va intra în casa lui Zacheu pentru masa de părtăşie i-a dat aripi acestuia, care s-a lansat în tot felul de declaraţii şi făgăduinţe de îndreptare a vieţii şi faptelor sale. Interesul Mântuitorului arătat în mod public a funcţionat ca o acţiune de reabilitare a celui în cauză. Gratitudinea şi recunoştinţa lui Zacheu nu mai conteneau.

Succesul la un pas de tine:

Atunci când întâmpini obstacole pe care alţii nu le au, poţi să te ridici deasupra lor, printr-un efort suplimentar.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro