Zecimea și încrederea

Devoțional zilnice 26 iunie 2018

„Aduceţi însă la casa vistieriei toate zeciuielile ca să fie hrană în casa Mea; puneţi-Mă astfel la încercare”, zice Domnul oştirilor, „şi veţi vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor şi dacă nu voi turna peste voi belşug de binecuvântare.” – Maleahi 3:10

Viaţa mea financiară era un dezastru. Din cauza unor decizii proaste şi a lipsei de judecată, am ajuns falită şi a trebuit s-o iau din nou de la zero. Trăiam de la un salariu la altul, iar cheltuielile zilnice, reparaţiile neaşteptate ale maşinii şi facturile se tot acumulau. Şi, ca şi cum toate acestea n-ar fi fost de ajuns, conştiinţa mă mustra cu privire la zecime. Părinţii mă învăţaseră că zecimea este esenţială, dar eu luasem de vreo doi ani decizia de a nu o mai da pentru că, îmi spuneam eu, stăteam prost din punct de vedere financiar. Îmi creşteam copiii singură şi banii erau puţini. Planul meu era să întrerup aducerea zecimii doar pentru o scurtă perioadă, până când situaţia mea se îmbunătăţea. Îmi spuneam că era o decizie justificată şi că Dumnezeu mă înţelegea. Insă perioada „scurtă” s-a transformat în ani. Situaţia mea nu s-a îmbunătăţit, ba s-a înrăutăţit foarte mult. Conştiinţa îmi spunea că trebuie să încep să aduc zecimea din nou. Dar încă nu eram convinsă că lucrul acesta era posibil.

Într-o noapte, m-am luptat mult cu Dumnezeu. Îi aduceam frenetic argumente că pur şi simplu nu aveam bani destui. A fost cea mai serioasă conversaţie pe care am avut-o cu Dumnezeu în viaţa mea – nu putea fi auzită, dar a fost foarte reală. Dumnezeu m-a îndemnat să-mi pun încrederea în El şi să aduc zecimea, reamin-tindu-mi că de fapt nici nu erau banii mei. Eu ripostam, spunându-i cât de prost stau cu bugetul. Dar în final am cedat. Nu m-am încumetat să mă opun. I-am spus: – Bine, Doamne, o să dau zecimea!

Am ajuns să înţeleg că aducerea zecimii nu are nicio legătură cu banii noştri, ci cu încrederea că Dumnezeu ne va purta de grijă. Toţi banii din lumea asta sunt ai Lui. Noi aducem zecimea ca să nu uităm cine ne susţine cu adevărat, nu pentru că Dumnezeu ar avea nevoie de banii noştri. Aici este vorba despre încrederea că Dumnezeu îşi va împlini promisiunile.

În luna de după ce am adus zecimea, am primit un bonus neaşteptat şi generos la serviciu. Acum, aducerea zecimii a devenit bucuria mea din fiecare lună, iar viaţa mea financiară s-a schimbat radical. Dumnezeu m-a binecuvântat intr-adevăr din belşug, prin toate situaţiile prin care am trecut.

Te îndemn şi pe tine să ai încredere că Dumnezeu va avea grijă de nevoile tale financiare. Adu zecimea! Pune-L la încercare. Vezi dacă va avea grijă şi de tine. Îţi garantez că va avea!

Jeanene MacLean

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro