Zecimi și daruri

Devoțional zilnice

Atunci, Isus a chemat pe ucenicii Săi şi le-a zis: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a dat mai mult decât toţi cei ce au aruncat în vistierie, căci toţi ceilalţi au aruncat din prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască.” – Marcu 12:43-44

Dumnezeu a instituit sistemul de zecimi şi daruri cu un scop triplu: de a ne scăpa de egoism, de a susţine lucrarea Evangheliei şi de a sprijini proiectele misionare din străinătate. Chiar şi aşa, unii oameni susţin că folosirea greşită a acestor fonduri aduse prin canalele obişnuite ale bisericii îl justifică pe dătător să îşi trimită banii direct către alte proiecte sau misiuni alternative „mai de încredere”.

Review and Herald din 18 mai 1869 conţinea un articol scurt scris de J. N. Andrews despre „sistemul de zecimi”. Referitor la originea acelui sistem, Andrew sugera că „sistemul de zecimi nu îşi are originea în preoţimea levitică, ci în cea a lui Melhisedec, în care ne aflăm şi noi acum [Evr. 7]. De aceea, ca creştini, avem obligaţia de a face cel puţin atât şi, dacă cineva vrea să dăruiască tot atât cât a dat văduva săracă, nu îşi va pierde răsplata.”

Preoţimea din zilele lui Isus devenise foarte coruptă. Isus ar fi putut să o descurajeze pe văduva săracă să îi ajute pe preoţi. În schimb, El a lăudat-o pentru ce a făcut (Marcu 12:41-44; Luca 21:1-4). Ellen White explică: „Cei jertfitori de sine şi consacraţi, care Îi redau lui Dumnezeu lucrurile care sunt ale Lui când El le cere de la ei, vor fi răsplătiţi după faptele lor. Chiar dacă mijloacele consacrate astfel vor fi greşit folosite, astfel încât ele nu îndeplinesc scopul avut în vedere de dăruitor – spre slava lui Dumnezeu şi salvarea de suflete – cei care au făcut sacrificiile cu sinceritate, vizând numai slava lui Dumnezeu, nu-şi vor pierde răsplata” (Mărturii pentru biserică, vol. 2, p. 518).

Ea stăruie şi spune: „Nimeni să nu se simtă liber să reţină zecimea, pentru a o folosi după propria lui judecată. … Dumnezeu nu S-a schimbat; zecimea încă trebuie folosită pentru susţinerea slujitorilor lui Dumnezeu. Deschiderea de noi câmpuri cere mai multă eficienţă pastorală decât avem acum şi trebuie să fie mijloace în casa tezaurului” (Mărturii pentru biserică, vol. 9, pp. 247, 250). Să ne aducem zecimile şi darurile cu credincioşie în vistieria desemnată de Dumnezeu (Mal. 3:10).

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit